Gheorghe Ciobanu

„Independența energetică înseamnă locuri de muncă, venituri la buget, prețuri mici și dezvoltarea infrastructurii”

După cinci ani de criză economică profundă și 24 de ani în care s-a reușit consolidarea economiei de piață, România se află în fața unei alegeri extrem de importante: modelul de dezvoltare economică a viitoarelor decenii. Cu alte cuvinte, trebuie să hotărâm care sunt domeniile prioritare în care vrem să investim, încotro vrem să ducem societatea românească. Într-un climat global din ce în ce mai competitiv, suntem obligați să alegem câteva direcții strategice și, în funcție de această decizie, România va reuși sau nu să recupereze decalajele față de țările avansate ale Uniunii Europene.

Guvernul Ponta are marele merit de a fi formulat pentru prima dată o strategie economică integratoare, care vorbește despre prioritățile pe care ar trebui să le avem. Deși este de acceptat că documentul cu pricina, altfel foarte valoros, ar mai trebui puțin rafinat, cred că el este o bază de plecare excelentă pentru ceea ce trebuie să facem în următorii 20 de ani. Întreg acest demers se bazează pe o presupoziție extrem de importantă: că România va reuși să-și asigure în următorii 4–5 ani independența energetică.

Independența energetică e un concept foarte prezent în dezbaterea publică românească, dar el nu este foarte clar definit. Pe de o parte, înseamnă să nu mai facem importuri de niciun fel de energie: nici gaze, nici cărbune, nici petrol, nici energie electrică. Pe de altă parte, înseamnă capacitatea de a oferi energie către domeniile industriale pe care reușim să le dezvoltăm la prețuri mici, astfel încât să fim competitivi la nivel regional. Deci independența energetică înseamnă libertatea de a dezvolta economia românească în direcția pe care ne-o dorim cu toții – nu vom mai fi obligați să mergem într-un sens sau în altul pentru că ne-o cer sau impun unii sau alții. Vom fi liberi să ne decidem singuri viitorul, o experiență pe care România n-a mai avut-o din perioada interbelică.

Independența energetică e o stare de fapt care echivalează cu stabilitatea. Acum, suntem în situația de a lua 20% din gaze de la Federația Rusă și de a apela chiar și la petrol din import. Or, asta înseamnă prețuri mari, dar și o oarecare slăbiciune geopolitică. Pentru a înțelege efectele dependenței, toți cei care spun că nu ar trebui să mergem pe acest drum ar face bine să se uite la situația Ucrainei, căreia i s-au scumpit gazele la niveluri inacceptabile de fiecare dată când a dat semnale tranșante de apropiere de Uniunea Europeană. Dacă stăm pasivi, până în 2030 ajungem la un nivel de dependență de 50%, ceea ce ne face foarte vulnerabili.

Dacă există un minus deopotrivă al informării populației de către mass-media, dar și de către Executiv, acela se găsește în zona explicitării în termeni foarte simpli a beneficiilor independenței energetice. Românii trebuie să știe că exploatând resursele naturale de care dispunem putem exercita control asupra prețului respectivei resurse. Deci gazele, electricitatea și chiar petrolul care ar putea fi exploatat în România vor genera prețuri mai mici pentru populație, dar și pentru industria românească. Dezvoltarea sectorului industriei energetice ar putea genera în următorii 10 ani aproximativ 200.000 de noi locuri de muncă direct și încă vreo 500.000 pe orizontală în industrie. De asemenea, independența energetică poate declanșa procesul de reindustrializare a României, investitorii fiind evident atrași de energie mai ieftină. Investițiile străine înseamnă venituri mai mari la buget și, implicit, bani pentru infrastructură și servicii sociale.