Călin Vasile Andrei Matei

Indiferent de numărul de locuitori care vorbesc matern altă limbă, aceasta este o țară în care se vorbește și se scrie limba română, pentru că este România. Toate țările au primit în sânul lor oameni de alte naționalități, dar care, înainte de toate, se conformează învățând limba.

Drepturile acordate minorităților trebuie dezbătute cât mai temeinic și explicate publicului, astfel încât acceptabilitatea lor de majoritari să fie cât mai largă. Însă cel mai important este ca toate acestea să fie decise în momente de calm politic. Când ele sunt adoptate forțat, riscul de derapaj e major, deoarece se vor găsi întotdeauna lideri politici și de opinie care să denunțe o forțare și care să încerce să le anuleze.

Dorința maghiarilor de a-și arbora diferite simboluri în primăriile sau consiliile județene din zonele cu comunitate maghiară majoritară, precum și inscripționarea bilingvă a străzilor sunt acceptabile. Există cereri negociabile din partea UDMR-ului, unde parlamentarii au dreptul de a decide soluționarea acestora: ziua maghiarilor decretată zi liberă, înființarea de institute pedagogice pentru minorități, finanțarea institutelor teologice pentru confesiunile maghiarilor.

Putem vorbi însă de absurditatea unor pretenții care vin din partea UDMR-ului, cele care depășesc limitele Constituției, precum autonomia culturală, bacalaureat diferențiat și interzicerea redesenării limitelor teritoriale ale județelor și localităților dacă scade procentul minorităților.

Ceea ce se vede din partea UDMR-ului este un șantaj incalificabil. Acest șantaj operat de UDMR reprezintă un proces politic profund viciat, care va răpi comunității maghiare satisfacția de a fi câștigat drepturile legitime cerute printr-o largă consultare și discuție cu majoritatea română, însă singura soluție viabilă de a obține ceea ce își doresc. Experiența le-a arătat etnicilor maghiari că doar în momentele de mare criză pentru partidele românești aceștia își pot împinge în Parlament sau în Guvern agenda proprie.