Eugen Constantin Uricec

„Indisciplina în construcții”

Multe dintre măsurile guvernelor care s-au succedat la conducerea politicilor economice și sociale din România au țintit către dezvoltarea sectorului construcțiilor civile și industriale din România. În mare parte, obiectivele acestor politici au fost realizate, sectorul construcțiilor reprezentând astăzi o pondere însemnată în Produsul Intern Brut din România.

Dincolo de bucuria acoperirii unui deficit important pe segmentul construcțiilor noi, în cele mai multe dintre localitățile țării s-a pierdut din vedere că aspectele cantitative trebuie însoțite și de cele calitative.

Pentru acest motiv, astăzi, când multe dintre noile construcții sunt deja date în folosință, încep să apară probleme de neconceput pentru clădiri cu o vechime de 3-5 ani. Mă refer, în primul rând, la nerespectarea condițiilor tehnice și arhitectonice, la ignorarea concentrațiilor betoanelor, la nesocotirea standardelor specifice structurilor de rezistență sau la nerespectarea termenelor tehnice de execuție.

Astfel, s-a ajuns la situația incredibilă în care clădiri noi, abia date în funcțiune, au deja fisuri în structura de rezistență, reprezentând un risc seismic ridicat pentru cei care le folosesc.

Pe lângă aceasta, autoritățile publice locale, bucuroase de expansiunea sectorului de construcții și de aportul acestora la veniturile din taxe locale, au pierdut cu totul din vedere că noile construcții, cartiere sau ansambluri rezidențiale trebuie să se supună unor planuri urbanistice bine definite.

S-a ajuns astfel la situația în care străzile noi au lățimi de 2 până la 4 metri, distanțele dintre construcții sunt sub limita legală, iar aspectele geodezice au fost cu totul ignorate. Toate acestea concură la o vulnerabilitate extrem de ridicată a noilor și modernelor construcții, fie prin extinderea mult mai ușoară a incendiilor, fie prin incapacitatea serviciilor publice de urgență de a interveni în situații critice.

Legislația există în domeniu și, cu potențiale mici ameliorări, ea este o legislație modernă și care nu ar permite astfel de anomalii. Ceea ce lipsește este responsabilitatea departamentelor de urbanism de pe lângă administrațiile publice locale și amorțeala Inspectoratului de Stat în Construcții, o instituție utilă, dar care nu se poate lăuda cu prea multe realizări.