Tamara Dorina Ciofu

„Înființarea de unități de învățământ preșcolar pentru copiii cu nevoi speciale în fiecare municipiu din România”

Având în vedere că la nivel național sunt cel puțin 37.000 de copii cu dizabilități intelectuale și/sau psihice, dintre care cel puțin jumătate sunt înscriși în învățământul special, iar restul sunt școlarizați în învățământul de masă, în sistemul privat, acasă, ori nu sunt incluși în nicio formă de educație, consider că este obligația noastră ca împreună cu reprezentanții autorităților centrale și locale să identificăm cele mai bune soluții pentru realizarea de centre integrate în care aceștia să fie școlarizați și recuperați pentru a fi incluși în viața socială. Indiferent de studii, după absolvire, majoritatea tinerilor cu dizabilități se întorc acasă, fără nicio perspectivă reală de angajare.

În România sunt 7.000 de persoane diagnosticate cu autism. În cazul acestei afecțiuni, recuperarea este de lungă durată și reușită incertă. Părinții copiilor cu autism au de ales între școlile speciale și încercarea de integrare în învățământul de masă. Programa educațională din școlile normale nu este însă întotdeauna compatibilă cu terapia individuală, care trebuie făcută aproape zilnic și care poate ajunge să coste mai mult decât salariul lunar al părinților. Recuperarea pe banii statului este de altfel o opțiune aproape imposibilă. Sistemul de sănătate decontează foarte puține ore de terapie, iar în mediul rural, centrele de recuperare se află adesea prea departe de domiciliul părinților pentru ca aceștia să-și poată permite să facă naveta de câteva ori pe săptămână.

De aceea vă propun ca în fiecare municipiu din țară să susținem înființarea unei unități școlare de nivel preșcolar

pentru pregătirea copiilor cu nevoi speciale de la nivelul fiecărui județ. În prezent nu există astfel de grădinițe în fiecare oraș mare, ci doar centre sociale susținute de fundații private.

Personal am început demersurile în municipiul Botoșani pentru a realiza o grădiniță specială pentru copiii cu deficiențe, aceasta fiind totodată dorită și de părinții copiilor care s-au născut orbi, surdomuți, cu autism sau cu sindrom Down. Copiii care din naștere au fost privați de o viață normală au dreptul să fie integrați și ajutați de comunitate.

În același timp, cred că este important să promovăm în fiecare județ campanii publice de informare a părinților și a copiilor sănătoși cu privire la acceptarea și nediscriminarea minorilor cu dizabilități. Dincolo de ajutorul financiar sau ajutorul specializat din partea terapeuților, copiii cu deficiențe au nevoie, poate în primul rând, de acceptarea celor din jur și, înainte de toate, a celor de o vârstă cu ei.

De aceea campaniile de acceptare trebuie să pornească tocmai din rândul celor mici.