Mihai Aurel Donțu

„Inflația incendiată de Guvernul Boc a dus la scăderea dramatică a consumului și a puterii de cumpărare.”

Se tot vorbește de la o vreme în România despre o criză a alimentelor, falsă în fapt. Știm cu toții că alimente se găsesc din belșug în România, dar, din păcate, majoritatea dintre ele sunt importate. Altele sunt problemele reale care au contribuit din plin la această paradoxală situație a transformării fostului grânar al Europei într-un importator aproape total.

Numai câteva dintre motivele care au dus la practicarea hulitei agriculturi de subzistență în România sunt redate de faptul că, de aproape trei ani, guvernele Boc au luat măsuri fiscale din ce în ce mai împovărătoare pentru producătorii puși pe butuci în acest mod sau că fermierii români nu mai au niciun fel de susținere din partea statului român, ci, din contră, sunt boicotați pe toate planurile și jigniți la fiecare pas.

În sfârșit, din marea de actori și regizori PDL-iști ai crizei, s-a găsit un ministru, domnul Tabără, care să vadă o parte din realitatea românească în alte culori decât cele descrise de domnul Boc și ai săi inventatori de basme.

Domnul Tabără recunoaște că această criză a alimentelor nu există în România: „România trece printr-o criză a puterii de cumpărare, nu prin una alimentară, pentru că alimentele nu lipsesc de pe piață ca înainte de 1989”, a declarat domnul Tabără. „Dacă am o fermă, eu trebuie s-o ajut să producă, nu să-i dau în cap și să-i spun cum trebuie să vândă. Creșterea puterii de cumpărare nu se face prin lovirea producătorului agricol din România”, a mai afirmat actualul ministru al agriculturii.

Este foarte adevărat că aici putem vorbi despre o criză a puterii de cumpărare a românilor, despre o scădere dramatică a consumului și despre o creștere alarmantă a inflației. Cumpărăturile pentru coșul zilnic au devenit un coșmar pentru mulți dintre români, deoarece aproape în fiecare zi prețurile la alimente se măresc, iar cele la legume și fructe au devenit de-a dreptul prohibite. Astfel, în luna martie, mărfurile alimentare s-au scumpit cu 1,17% față de februarie și cu 4,12%, comparativ cu decembrie 2010. De la începutul anului, scumpiri de peste 10% au fost înregistrate la legume și conserve de legume (19,2%), în special pentru cartofi (24,7%), fructe proaspete (12,56%) și zahăr (11,98%).

La începutul acestui an reprezentanții BNR majorau prognoza de inflație pentru acest an de la 3,4% la 3,6% și estimau pentru sfârșitul anului 2012 o rată anuală de 3,2%. Dar conform vechiului proverb „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg” _,_ România nu mai are nicio legătură cu prognozele, ci are deja una dintre cele mai mari rate ale inflației din Europa, care a ajuns în aprilie la 8,34%, pe fondul scumpirii produselor alimentare cu 10,91%, a celor nealimentare cu 7,74% și a creșterii tarifelor la servicii cu 4,76%.

Ce reprezintă toate aceste consecințe nefaste, domnilor guvernanți PDL-iști, pe care nu le-ați avut niciun moment în vedere, atunci când ați decis în genunchi implementarea măsurilor de austeritate?