Constantin Adăscăliței

„Informatizarea României. Stop contractelor păguboase!” Epoca internetului, începută în America anilor ’70, este considerată de oamenii de știință un ciclu cel puțin la fel de important ca revoluția industrială din secolul XIX. Cu toate diferențele culturale și sechelele în mentalitate, România nu a fost ocolită de inovațiile tehnologice aduse de rețeaua globală de comunicații și trebuie să recunoaștem că generațiile tinere au arătat disponibilitate și talent nativ pentru a face din acest context o oportunitate, în ciuda celor „old school” sau de modă veche.

Astăzi constatăm fapte și cifre care ni se par cât se poate de firești: școala românească pregătește specialiști IT care sunt doriți în SUA, cele mai mari salarii din România sunt în industriile legate de IT, majoritatea românilor cu acces la internet se informează, își derulează afacerile/profesia, socializează cu ajutorul mediului on-line.

O dovadă că România a fost văzută ca piață cu potențial este faptul că țara noastră beneficiază în prezent de una din cele mai mari viteze ale internetului și transferului de date din lume. Statistic, în România, există astăzi 14 milioane de conexiuni la internet și aproape 1 milion de domenii înregistrate .ro.

Inevitabil, în acest context, ca, în procesul de modernizare a instituțiilor statului, una dintre priorități să nu devină informatizarea acestora. Evident că acest lucru, început timid în urmă cu 15 ani, a constat atât în dotarea acestor instituții cu mijloace informatice, cât și în crearea unor procedee care să înmagazineze și să facă mai ușor accesul la date. Chiar dacă generic, atunci când vorbim de informatizare a statului, ne gândim la toate acele servicii publice la care procedurile electronice înlocuiesc cozile interminabile la ghișee (rămășiță din epoci apuse), beneficiile acestui proces evolutiv sunt numeroase și pe toate palierele: în sănătate, în educație, economie/finanțe, securitate și ordine publică, ba chiar și în procesul electoral, unde sistemele informatice depistează votul multiplu.

Din păcate, acest proces, parte a reformei statului, a fost, dacă nu sabotat, atunci încetinit timp de un deceniu de contracte păguboase, despre care fie s-a scris în mass-media, fie aflăm acum detalii din rechizitoriile DNA.

În perioada 2001–2012 aceste mașinațiuni au avut drept rezultat păgubirea bugetului de stat și îmbogățirea unor grupări transpartinice, care au mai legat o piatră de moară credibilității clasei politice românești. Amintim câteva dosare cu răsunet care sunt în atenția publicului: contractul închiriere licențe Microsoft în valoare de 105 milioane dolari, derulat între 2004 și 2009, contractul Microsoft în valoare de 96 milioane euro, derulat între 2009 și 2012, contractul privind sistemul educațional informatizat în valoare de 124 milioane dolari, derulat între 2001 și 2009, contractul integrat pentru securizarea frontierei de stat, în valoare de 534 de milioane euro și exemplele pot continua. Expresia cu care operatorii privați din IT caracterizează aceste contracte este „bani mulți, performanțe slabe”, dincolo de orice suspiciune privind derularea legală a acestor acte juridice.