Valentin Blănariu

„Infractorii, protejați de Constituție”

Evenimentele din ultimele luni legate de activitatea Direcției Naționale Anticorupție ne pun pe gânduri.

Anchetele numeroase ale acestei agenții, care vizează un număr greu de crezut de deputați, senatori, primari, președinți de consilii județene și alți demnitari ai statului, ne dau în același timp speranța, dar stârnesc și temerea față de un exces de zel al DNA și al altor instituții care contribuie la lupta anticorupție.

Bilanțul DNA din anul 2014 este unul impresionant: 96 de procurori DNA au prelucrat un număr record de 9.100 de

anchete și 317 rechizitorii. Peste 1.100 de inculpați au fost trimiși în judecată și peste 1.130 au fost condamnați definitiv, la numai 9% achitări – sub media europeană. Parlamentul a primit cereri de urmărire penală a 9 parlamentari și 12 miniștri, 35 de magistrați au fost trimiși în judecată, 20 condamnați, peste 700 de dosare instrumentate anul trecut sunt cauze având ca obiect suspiciunea de fraudare a fondurilor. Totodată, valorile indisponibilizate în 2014 au fost de peste 310 milioane euro, reprezentând de peste 13 ori bugetul DNA. Mai sunt de soluționat peste 5.000 de dosare.

Dacă ne gândim la faptul că acele anchete vizează faptele de corupție, cuprinzând în mare parte încălcarea normelor referitoare la îndatoririle funcționarului public, precum luarea și darea de mită, primirea de foloase necuvenite, traficul de influență etc., desfășurate în scopul obținerii de avantaje materiale sau morale, a unor poziții sociale sau politice înalte, nu ne rămâne decât convingerea că trăim într-un sistem infestat de o molimă pentru care avem nevoie mare de un remediu și apoi de imunizare.

Văzând situația, bineînțeles și din perspectiva unui parlamentar, am în același timp convingerea că rolul meu și rolul nostru ca parlamentari în acest tratament al sistemului nu trebuie să fie decât cel legislativ, decizional, atunci când este solicitată crearea sau modificarea unei baze legislative care facilitează agențiilor competente în problema anticorupției epurarea menționată. Nicidecum Parlamentul nu trebuie să fie implicat sau solicitat să faciliteze urmăririle penale ale DNA atunci când ancheta vizează un parlamentar.

Fiecare dintre instituțiile statului de drept, instanțele, poliția, procurorii, au un rol unic și trebuie să li se permită să-și facă datoria fără influențare din exterior. Independența acestor instituții trebuie să fie garantată, ceea ce reprezintă și rolul Parlamentului atunci când este vorba de anchetarea unui parlamentar care, datorită Constituției, beneficiază de o imunitate calificată. În temeiul imunității parlamentare, deputații pot fi urmăriți și trimiși în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziționați, reținuți sau arestați fără încuviințarea Camerei Deputaților, după ascultarea lor. Urmărirea și trimiterea în judecată penală se pot face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Competența de judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție.