Zanfir Iorguș

„Infrastructura de transport, factor esențial în dezvoltarea economică a României”

În niciun stat, regiune sau localitate nu se poate vorbi de dezvoltare fără existența unei infrastructuri de transport. Nicio ramură a economiei nu poate fi competitivă fără o infrastructură de transport care să permită circulația mărfurilor și persoanelor rapid, fără poluare și cu costuri cât mai reduse.

Dacă în majoritatea statelor Uniunii Europene se pune problema dezvoltării cu prioritate numai a infrastructurii pe căi navigabile interioare și căi ferate, pentru a reduce gradul de poluare și a economisi energia consumată pentru transport, în România trebuie pus accent nu numai pe dezvoltarea acestor căi de comunicații, ci și pe cea a infrastructurii rutiere și a aeroporturilor.

Iată o provocare în fața căreia mulți factori de decizie s-au mulțumit până acum să ridice din umeri, acuzând lipsa banilor.

Infrastructura rutieră din România este codașa Europei, deoarece la ora actuală există numai 33,3 km de drumuri la 100 km pătrați, în timp ce la nivelul UE media este de 110 km de drumuri la 100 km pătrați. Calitatea drumurilor nu este nici ea corespunzătoare, iar mare parte a drumurilor naționale traversează orașe și sate, cu consecințe negative atât pentru transport, cât și pentru locuitorii acestor localități.

Nici rețeaua feroviară existentă nu este modernizată pentru a se putea integra în rețeaua comunitară, iar în plus, mai este și prost întreținută.

În acest context, ar fi necesar ca toate instituțiile centrale și locale ale statului să gospodărească în mod eficient fondurile care provin anual din creșterea PIB-ului și să le direcționeze spre investiții, iar prefecturile, consiliile județene și consiliile locale să realizeze proiecte conjugate prin care să acceseze fonduri europene pentru modernizarea infrastructurii.

Vorbindu-se tot mai des, în ultima vreme, despre necesitatea investițiilor în infrastructură, iată și câteva argumente pentru care este atât de importantă alocarea de resurse pentru infrastructură.

În primul rând, s-ar permite circulația mai rapidă a mărfurilor și persoanelor atât pe plan intern, cât și pe plan internațional. Odată cu reducerea costurilor de transport, ar crește competitivitatea produselor românești, atât pe piața internă, cât și pe cea externă. Astfel, potențialul agricol și forța de muncă ar putea fi valorificate, dar ar putea fi rezolvate și problemele sociale, de genul accesului la școlarizare în comunitățile cele mai izolate.

Nu trebuie neglijată nici reducerea poluării, ce poate fi obținută și prin evitarea blocării traficului în aglomerațiile urbane, cu ocazia construirii de autostrăzi și șosele de centură.

De asemenea, o infrastructură modernizată va conduce cu precădere la dezvoltarea turismului intern și internațional, cu deosebire a agroturismului și a turismului balnear. Nu putem vorbi de o dezvoltare durabilă a turismului, mai ales în zona de sud a litoralului românesc, fără investiții majore în infrastructura de transport. O particularitate desprinsă din acest context este gama largă de obiective extrem de ambițioase avansate de Ministerul Transporturilor, care, dacă s-ar realiza, ar fi excepțional pentru România. Proiecte precum: transformarea în autostradă a șoselei de centură a Constanței, crearea șoselei de centură ce va ocoli municipiul Mangalia și îl va lega de localitățile 2 Mai și Vama Veche, prelungindu-se până la granița cu Bulgaria, transferarea căii ferate în afara stațiunilor Costinești și Neptun, este necesar să fie susținute și realizate cât mai repede cu putință.