„Inițiativa MAE privind înființarea unei Curți Internaționale pentru Terorism”
Ministerul Afacerilor Externe, prin domnul ministru Bogdan Aurescu, a prezentat, începând cu ultima întâlnire a Consiliului pentru Afaceri Externe a Uniunii Europene, un proiect privind înființarea unei curți internaționale pentru combaterea și judecarea terorismului.
Salut inițiativa Ministerului Afacerilor Externe și consider de bun augur faptul că diplomația românească a reînceput să fie implicată proactiv în afacerile internaționale, și aceasta nu neapărat în zone în care avem un interes direct. Astfel de inițiative, precum înființarea unei instanțe internaționale pentru judecarea persoanelor vinovate de acte teroriste, reprezintă o bună modalitate de creștere a prestigiului și relevanței României în sistemul internațional, precum și un instrument de valorificare a ideilor și valorilor naționale în sprijinul securității și stabilității internaționale.
Prin implicarea partenerilor noștri europeni și nord-atlantici, consider că diplomația românească are șanse bune de a deveni din nou relevantă în relații și inițiative care există pe scena relațiilor transnaționale și bilaterale. În contextul aprofundării globalizării și a apariției unor noi vulnerabilități și pericole netradiționale, precum terorismul sau conflictele hibrid sau cibernetice, fiecare stat democratic are datoria morală de a participa la îmbunătățirea climatului mondial de securitate.
Avem astfel oportunitatea de a participa la marile dezbateri mondiale pe cele mai importante subiecte, oferind inițiative și potențiale răspunsuri care să contribuie la ameliorarea problemelor lumii contemporane, urmărind mereu interesele fundamentale ale națiunii noastre, precum și menținerea valorilor democratice, ale lumii libere, din care facem parte.
*
„Staționarea de armament și trupe pe teritoriul României” Salut decizia Guvernului României de a modifica Legea nr. 291/2007 privind intrarea, staționarea, desfășurarea de operațiuni sau tranzitul forțelor armate străine pe teritoriul României. Actualizarea actului normativ, în condițiile geopolitice actuale, reprezintă o necesitate pentru asigurarea intereselor legitime de securitate ale României.
Înființarea în România a două centre de comandă NATO, precum și staționarea trupelor și armamentului aliat pe teritoriul național reprezintă un element de asigurare a stabilității regionale și poate asigura o reacție rapidă în caz de incidente de natură militară împotriva României sau a altor state aliate din cadrul NATO.
Spre exemplu, staționarea pentru 90 de zile a 12 avioane A-10 WartHogs americane în România, în cadrul operațiunii „Atlantic Resolve”, reprezintă o reasigurare a securității regionale și permite pregătirea militarilor români alături de cei americani.
Mobilizarea și staționarea de armament și trupe aliate pe teritoriul României nu ar trebui să constituie niciun motiv de alarmare pentru alte state din regiune, în condițiile în care acestea se află aici pentru desfășurarea unor operațiuni de antrenament sau pentru menținerea stabilității regionale.
„Sistemul defensiv antirachetă al NATO, în contextul acordului cu Iranul”
La sfârșitul săptămânii trecute, Iranul și statele membre permanente ale Consiliului de Securitate, precum și Germania și Uniunea Europeană au ajuns la un acord preliminar privind programul nuclear al Iranului. Consider bine-venit acest acord preliminar, care poate duce la ridicarea sancțiunilor economice asupra Iranului și poate să asigure o mai mare stabilitate și securitate regională în zona Golfului Persic.
Cu toate acestea, Alianța Nord-Atlantică trebuie să continue realizarea sistemului antirachetă din Europa, în condițiile în care nu avem nicio siguranță că Iranul își va îndeplini angajamentele pe termen lung și luând în considerare proliferarea amenințărilor legate de rachetele balistice din diferite părți ale lumii, printre care Coreea de Nord și alte state.
Pentru îndeplinirea angajamentelor colective de securitate, NATO are îndatorirea de a asigura securitatea antibalistică a tuturor statelor sale, chiar în lipsa unor amenințări imediate și tangibile. Precauția și prevenirea trebuie să reprezinte elemente importante ale doctrinei de apărare a NATO și a statelor membre, având în vedere dezvoltările tehnologice din ce în ce mai importante din prezent și accesul facil pe care anumite entități statale sau nonstatale îl pot avea la astfel de tehnologii care pot afecta securitatea Alianței.
Asigurarea securității antibalistice a flancului sudic al NATO, din Spania și până în România, reprezintă o reacție normală și necesară în contextul situației instabile în Orientul Mijlociu, nordul Africii și din alte regiuni mai îndepărtate.
Statele Unite ale Americii și România, în baza Parteneriatului nostru strategic și în cadrul NATO, vor urmări mereu asigurarea unei securități cuprinzătoare pentru statele noastre.
*
„Migrația din nordul Africii către Europa – o problemă socială, politică și de securitate ce trebuie remediată”
Încă de la începutul Primăverii Arabe, valuri din ce în ce mai mari de migranți dinspre statele din Africa, în special cele din nordul Africii, afectată de convulsii militare și sociale, au început să vină spre teritoriul Uniunii Europene, în special prin traversarea Mării Mediterane și prin Turcia.
Tragedia de săptămâna trecută, când aproape 1.000 de persoane au murit într-un naufragiu al unei nave supraîncărcate cu migranți, reprezintă un simptom al situației sociale și politice înfiorătoare în care se află statele din care marea majoritate a migranților pleacă: război civil, conflicte armate sporadice, anarhie, colaps economic și al oricăror structuri de securitate socială.
Totodată, miile de victime ale acestui pelerinaj al morții în apele Mediteranei, în speranța unei vieți mai bune, precum și creșterea incontrolabilă a imigrației neregulate în statele UE reprezintă un eșec al Uniunii Europene și al statelor membre de a administra corespunzător și de a lua măsurile optime pentru asigurarea siguranței refugiaților și prevenirea migrației masive către Uniunea Europeană.
Statele membre ale UE, printre care și România, trebuie să acționeze concertat, solidar și cu o politică comună pentru rezolvarea crizei care afectează continentul de câțiva ani, îngreunând și mai mult revenirea economică din UE și constituind o povară și mai mare pentru sistemele de protecție socială a statelor din sudul Europei, profund afectate de recesiune.
Uniunea Europeană, prin Frontex și celelalte organizații cu atribuții în domeniu, trebuie să se implice mai activ în prevenirea pierderilor de vieți omenești, să prevină imigrația ilegală și să sprijine statele de origine ale refugiaților, oferind acestora stimulentele necesare îmbunătățirii situației celor care intenționează să imigreze către Europa.
La nivel european, statele naționale trebuie să înțeleagă că doar prin colaborarea dintre ele, într-un spirit de solidaritate și înțelegere, rezolvarea problemelor colective poate duce la ameliorarea suferinței refugiaților și poate rezolva una dintre cele mai importante probleme sociale ale prezentului.
*
„Asociația «Părinți pentru ora de religie» instigă la nerespectarea Constituției României”
La puțin timp după ce Curtea Constituțională a României a emis Decizia nr. 669/2014 cu privire la admiterea de neconstituționalitate a tezei I din alin. (2) a art. 18 din Legea nr. 1/2011, Biserica Ortodoxă Română a înființat o asociație, Asociația „Părinți pentru ora de religie” (APOR), care să se asigure că noua formă a textului va veni în acord
cu interesele politice ale Bisericii și că părinții, sub orice mijloc, își vor înscrie copiii la ora de religie, chiar dacă aceștia nu doresc.
După ce APOR a desfășurat acțiuni de presiune asupra Comisiei de învățământ din Camera Deputaților, prin propunerea propriei variante de proiect de modificare a art. 18 din LEN, în condițiile în care nu au drept de inițiativă legislativă, aceștia au mers mai departe și au declarat public că, în ultima întâlnire avută, au votat pentru declanșarea procedurilor în vederea inițierii modificării Constituției României, republicată, în scopul introducerii explicite a garantării orei de religie confesionale, parte a trunchiului comun. Astfel, aceștia încearcă să introducă în Constituție obligativitatea studierii religiei confesionale, mai exact a orei de doctrină creștin-ortodoxă, încălcând libertatea de conștiință garantată prin art. 29 alin. (1) al Constituției României.
Atrag atenția că inițiativa APOR este una care instigă la nerespectarea Constituției, deoarece oprimă libertatea de conștiință religioasă a individului, iar dorința de normare a acestui abuz încalcă limitele revizuirii, prevăzute la art. 152 alin. (2) din Constituția României republicată.
Mai mult, Asociația „Părinți pentru ora de religie” se află în contact direct cu Ministerul Educației și Cercetării Științifice prin consilierul pe probleme de religie, domnul Romeo Nicu Moșoiu. Acesta deține, simultan, și funcția de vicepreședinte al APOR la nivel național și militează în mod public pentru înscrierea elevilor, de către părinți, la ora de religie.
Condamn prin aceasta lipsa de imparțialitate a domnului ministru Cîmpeanu care, în repetate rânduri, a coalizat cu interesele Bisericii Ortodoxe Române și ale APOR, încetinind punerea în aplicare a deciziei CCR. Dumnealui și alți angajați ai Ministerului Educației și Cercetării Științifice pun în pericol valorile democratice și libertatea de conștiință a individului, fiind acaparați de influențele domnului consilier Romeo Nicu Moșoiu și APOR.
Este extrem de grav faptul că, deși art. 41 alin. (3) din Codul civil prevede că, „cu toate acestea, minorul cu capacitate de exercițiu restrânsă poate face singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum și acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la data încheierii lor”, MECS și Parlamentul României declină în totalitate acest drept părinților, încălcând flagrant legea.
Pentru parcursul democratic și european al României este tragic să vedem o întreagă societate, cu elite și instituții, îngenuncheată de interesele politice ale Bisericii Ortodoxe Române și ale APOR. Aceștia nu au nicio reținere în a încălca Constituția, decizia CCR sau Codul civil și, cu atât mai grav, niciun procuror nu s-a autosesizat în cazul faptelor menționate mai sus.
Fac un apel către Senatul României, în calitate de Cameră decizională, să înțeleagă necesitatea modificării alin. (2) al art. 18 din Legea nr. 1/2011, în sensul respectării deciziei CCR nr. 699/2014, în spiritul și litera acesteia.
Voi fi în continuare un apărător al tuturor cultelor religioase care își desfășoară misiunea în spiritul legii acestei țări și care înțeleg valorile democratice cu care societatea noastră trăiește și din care au ales să facă parte.
*
„Institutul Cantacuzino – instituție strategică pentru securitatea națională”
Situația incertă a Institutului Cantacuzino și incapacitatea Guvernului de a rezolva problemele apărute în ultimii ani în procesul de producere a noi serii de vaccinuri reprezintă o dovadă a eșecului ministrului sănătății și a întregului Cabinet de a salva de la desființare o instituție strategică pentru securitatea națională. Institutul Cantacuzino este singura instituție din România care poate produce rapid, eficient și calitativ vaccinuri și alte seruri medicale necesare în caz de epidemie, reprezentând un pilon esențial în sistemul de prevenție și de tratament în cazul unor epidemii sau infecții medicale extinse.
Incapacitatea, poate intenționată, a Ministerului Sănătății și a diferiților directori ai Institutului de a reîncepe activitatea de producție a institutului duce la o creștere semnificativă a cheltuielilor legate de achiziționarea de vaccinuri și seruri medicale din străinătate la prețuri semnificativ mai mari. De asemenea, situația Institutului Cantacuzino a dus la pierderea autonomiei și relativei independențe a României în privința producerii de vaccinuri și seruri medicale necesare sistemului medical.
Fac un apel la domnul Nicolae Bănicioiu, ministrul sănătății, să găsească o soluție pentru finanțarea deficitară a institutului și să asigure reînceperea producției de vaccinuri necesare sistemului medical românesc.
*
„Decizia Comisiei Europene privind acționarea în instanță a Gazprom pentru poziție dominantă pe piața de gaze”
În data de 22 aprilie 2015, Comisia Europeană a finalizat investigațiile privind activitățile anticoncurențiale și strategia general abuzivă a companiei Gazprom, în relația cu companiile din Europa Centrală și de Est, către care furnizează gaze naturale. România nu a fost, conform investigațiilor Comisiei, afectată de astfel de măsuri, în special datorită faptului că ne bucurăm de o relativă independență energetică, importând sub 30% din resursele de gaze naturale din Rusia.
În condițiile unei interdependențe economice și energetice semnificative între statele europene și Federația Rusă, este important ca autoritățile europene să acționeze pentru asigurarea unor condiții concurențiale legale și echitabile în această relație, cu beneficii pentru ambele părți. Statele europene au nevoie de resursele energetice din Federația Rusă, asigurând creșterea economică și susținând prosperitatea, iar Rusia are nevoie de veniturile bugetare și fluxurile monetare care îi revin din vânzarea resurselor energetice către statele europene.
România, deși nu este dependentă într-o proporție semnificativă de resursele rusești, trebuie să susțină politicile comune europene în domeniu, asigurând o creștere a coeziunii statelor vecine și crescând astfel securitatea colectivă, totodată diminuând vulnerabilitățile asociate cu dependența totală a unor state vecine și aliate de un singur furnizor de resurse energetice.
Așadar, continuarea proiectelor de interconectare cu statele vecine, asigurarea unor rezerve suficiente pentru livrări de urgență și diversificarea resurselor energetice
folosite trebuie să reprezinte obiective stabile pentru anii ce vor urma, urmărind scopul final al asigurării unei independențe de o singură sursă de energie. Solidaritatea europeană, exprimată și printr-o piață unică a resurselor energetice, trebuie să devină un scop comun al tuturor statelor europene, indiferent de statutul lor legat de sursele din care se obțin resursele energetice.
„Roșia Montană Gold Corporation exercită presiuni asupra Guvernului României”
Roșia Montană Gold Corporation a emis un anunț public prin care înștiințează clasa politică și cetățenii români de o concediere colectivă pentru un procentaj de aproximativ 35% din angajații rămași ai companiei, numărul final urmând a fi determinat după încheierea negocierilor cu sindicatul.
Acest fapt este, pe de-o parte, o exercitare de presiune asupra unor anumiți lideri politici de a reîncepe negocierile pentru pornirea proiectului minier, proiect controversat din punctul de vedere al normelor de siguranță și mediu, dar și al sănătății persoanelor expuse la efectele exploatării cu cianuri. Prin acest fapt, compania, deși cunoscând condițiile și poziția statului român cu privire la exploatarea cu cianuri, insistă să manifeste o forță de reacție în lipsa găsirii unor soluții, amenințând cu concedierea persoanele care au fost angajate pe baza promisiunii că proiectul minier va începe sub orice formă și context.
Pe de altă parte, celule de lobby ale companiei transferă vina concedierii angajaților către Guvernul României și Parlament, manipulând opinia publică prin atribuirea unor obligații false statului român. Autoritățile statului nu pot fi responsabile pentru activitatea de management al unei companii private, în condițiile în care, legal, nu a adus prejudicii morale și patrimoniale acesteia.
Eu cred că un proiect minier în Roșia Montană poate exista doar în contextul în care se respectă legislația de mediu și se utilizează alte tehnologii de exploatare, în afară de cianuri, iar asigurarea unui nivel de trai decent cetățenilor de acolo poate fi făcut și prin alte activități economice specifice spațiului geografic. Datoria statului român este aceea de a garanta, pe de-o parte, viața și sănătatea cetățenilor săi și, pe de altă parte, de a convinge investitori cu alte obiecte de activitate să vină la Roșia Montană pentru a crea locuri de muncă.
Nu pot fi de acord cu declinarea răspunderii către Guvern a concedierii unor angajați ai RMGC, în contextul în care există de mult o poziție publică clară cu privire la exploatarea cu cianuri.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.