Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·20 aprilie 2010
Declarații politice · respins
Victor Boiangiu
Discurs
„Instituții decredibilizate”
Pe parcursul unei lungi cariere profesionale și politice, pot spune că am asistat la numeroase episoade tumultuoase sau controversate în eterna luptă dintre opoziție și putere.
Astăzi totuși am impresia că ceva este diferit. Am vrut de mai multe ori să atrag atenția de la această tribună asupra unui fapt ce riscă să scape de sub control.
Asistăm, de mai bine de 6 ani, la un efort susținut de discreditare a instituțiilor publice centrale din România. Este periculos și, din punctul meu de vedere, riscăm cu toții să ne aventurăm pe o pantă alunecoasă ce va fi la un moment dat foarte greu de urcat. Credibilitatea politică în România ajunge la cote alarmant de mici, instituțiile publice centrale, și aici mă refer la Parlament, în primul rând, au o valoare de încredere care scade constant din ’90 încoace.
Votul uninominal era menit să schimbe acest lucru, dar după câte am observat, nu mai devreme de ieri, în plenul acestei Camere, politica dâmbovițeană persistă. Am rămas siderat la declarațiile politice ale colegilor mei din opoziție făcute de la această tribună în prezența fizică a unui număr de persoane cu handicap, ce au venit în Parlament să asiste la modificarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor lor.
În schimb, acești oameni au fost obligați să asiste la un spectacol ieftin de politică, în care, pe „scenă”, au urcat pe
rând reprezentanți PSD și PNL care acuză puterea de reavoință, prefăcându-se că nu înțeleg necesitatea retrimiterii proiectului la comisie. Eu sper că pentru toată lumea este limpede că argumentele dumnealor nu au substanță și sustenabilitate. Dacă ar fi vrut, domnii liberali și socialdemocrați ar fi elaborat un asemenea proiect când economia României a fost puternică și în creștere. Nu am auzit pe nimeni de la PNL sau PSD să își ceară scuze pentru acest lucru. Acum nu îmi rămâne decât să întreb, evident retoric, cine a fost la guvernare în perioade de prosperitate economică și cenzură mediatică după anul 2000?
Trecând peste acest episod de ipocrizie, vreau să îmi exprim îngrijorarea față de decredibilizarea altor instituții centrale de maximă importanță în România. Democrația îți garantează dreptul la libera exprimare, dar odată cu acest drept vine și obligația de a respecta. În fiecare zi asist, în cadrul talk-show-urilor politice, la mesaje venite din partea opoziției, dar și din partea moderatorilor, menite să atace Președintele țării în fel și chip.
Nu este greșit să îți exprimi opinia, eu nu voi fi un cenzor al nimănui, dar vă atrag atenția că prin afirmațiile iresponsabile pe care unii dintre dumneavoastră le faceți ajungeți să atacați nu persoana Președintelui României, ci instituția Președinției și următoarea persoană care va fi în funcția supremă în stat va resimți acest lucru, indiferent de cine va fi această persoană.
Guvernul României, pe timp de incertitudine economicofinanciară, este firesc să lucreze într-un mediu ostil, dar unde este solidaritatea de care vorbeam anul trecut? Acum nu mai este nevoie să scoatem în evidență și datele bune ale Guvernului? Acum nu mai este important ca populația să cunoască și efectele pozitive ale guvernării? Dacă cineva care a avut norocul să nu fie atins de criza economică, cineva care are un salariu decent, cu care își poate întreține familia, se uită la televizor, în două zile este ferm convins că o duce și el rău auzind în fiecare zi cât de dificilă este viața în România.