Sebastian Grapă

Întâi, trebuie să-i spun distinsului meu coleg că există o logică în tot ce a spus, dar asta demonstrează originea, proveniența noastră, a fiecăruia.

Eu vă spun că, mai mult decât atât, ministerul ar trebui să se gândească că, dacă ar investi la peste 1.800 de metri, unde există zăpadă timp de cel puțin patru luni pe an, nu cum s-a făcut – nu dăm exemple de miniștri, chiar nu mă interesează ce a fost în trecut –, vă spun că o investiție într-o astfel de pârtie se scoate în aproximativ trei ani de zile. Dar e obligatoriu să existe parteneriatul public-privat, pentru că, cu excepția acelor utilități pe care este obligată partea publică să le pună la dispoziție, partea publică poate să administreze și instalații de cablu, înțelegeți? Nu este obligatoriu ca cel care vine cu banii sau ca partea privată să administreze instalațiile de cablu. Și vă dau un exemplu cu ce se întâmplă în Poiana Brașov: cel mai mare jaf național care se întâmplă în momentul de față este taxarea la porți a punctelor pentru a urca până sus, în Postăvarul, să faci o coborâre. Și cu asta, basta. Nu dăm argumente acum, pentru că nu ăsta este scopul discuției.

Vă spun însă că, din punctul meu de vedere, un astfel de program ar trebui să fie program național, iar ministerul ar trebui să vină să facă studii de oportunitate.

În munții Făgăraș există zone unde se pot amenaja pârtii care au zăpadă cinci luni de zile pe an, nu patru luni de zile pe an, adică echivalent cu ceea ce înseamnă Alpii, atât austrieci, cât și italieni, respectiv elvețieni. Înțelegeți? E foarte simplu, dar, obligatoriu, trebuie să existe contribuție din partea statului.

Vă mulțumesc.