Marius Rogin

„Integrarea europeană a României. O luăm de la capăt?”

O scrisoare difuzată luni și semnată printre alții de Tony Blair, Felipe González sau Nouriel Roubini solicită nu doar o uniune europeană fiscală, ci chiar una politică. Documentul nu face altceva decât să oficializeze o discuție veche de câteva luni: necesitatea apariției unor State Unite ale Europei. Dar prezentul României este direct influențat de această construcție a viitorului.

Fie că e vorba de socialiștii Gerhard Schroeder, Jacques Delors sau de creștin-democratul Wolfgang Schäuble, fie că e vorba de președintele Băncii Central Europene, JeanClaude Trichet, sau de Antonio Borges, șeful Unității europene a FMI, din ce în ce mai mulți lideri europeni au început să vorbească despre cedarea suveranității naționale în favoarea Bruxelles-ului și despre trecerea uniunii monetare europene la nivelul superior: uniunea fiscală. Schimbarea de discurs este cu atât mai notabilă în contextul popularității din ce în ce mai scăzute a Uniunii Europene în rândul popoarelor care o alcătuiesc.

Dar un alt subiect, tabu până în 2010, este adus la suprafață în aceste zile: Europa în două viteze. Wolfgang Schäuble, ministrul german de finanțe, a admis recent că noul proiect european va crea o „disociere clară” între cele 17 state din zona euro și celelalte.

Fostul cancelar german socialist, Gerhard Schroeder, a felicitat-o pe succesoarea sa creștin-democrată, Angela Merkel, pentru că a renunțat la opoziția față de o Europă în două viteze și pentru că agreează ideea unui nucleu european dur, format din statele zonei euro.

Încă de la începutul anului, britanicii considerau apariția acestei Europe în două viteze, „cu un miez federal complet integrat și o coaliție flexibilă de parteneri comerciali în exterior”, ca fiind o certitudine. În acest context, mai mulți parlamentari germani (din coaliția condusă de Angela Merkel) au cerut chiar expulzarea Greciei din zona euro.

Iată cum ambalajul în care Statele Unite ale Europei vor fi vândute alegătorilor germani și francezi ar putea fi o reîntoarcere la Europa lui Adenauer, cea a cărei inimă se afla pe Rin. În plus, din acest miez european vor lipsi noii estici, cei care deranjează atât de mult etosul occidental. Va fi astfel reparată o mare greșeală, cum este percepută la Bruxelles acceptarea României și Bulgariei în UE și, în lipsă de altceva mai bun, frica de străini va deveni lipiciul noilor State Unite ale Europei. Viitorul cadru va impune un nou scop, unul istoric: traversarea tuturor pașilor necesari pentru a deveni parte deplină a Statelor Unite ale Europei.

Neîndeplinirea condițiilor de aderare la zona euro va deveni criteriu de excludere de la ospățul european, ceea ce ne va afecta pe toți deopotrivă. Că unii politicieni sunt deja conștienți de noua situație o dovedește grabnica propunere de a introduce în Constituția României un deficit bugetar de maxim 3%. Condiția este deja obligatorie în zona euro, iar politicienii români se obișnuiesc cu ideea că integrarea în Europa nu s-a terminat, ci abia începe.