Violeta Tudorie

## „Integrarea romilor”

Generozitatea și toleranța poporului român au făcut ca în țara noastră să conviețuiască un număr mai mare de cetățeni de etnie romă decât în alte state, dar în loc să fim apreciați pentru aceste calități, ne trezim adesea puși la colț de politicienii altor țări. Deși nu există nicio legătură între problematica integrării romilor și aderarea României la Spațiul Schengen, totuși vedem că această complicată problemă este folosită într-un mod incorect și politicianist în campaniile electorale, cum s-a întâmplat atât recent, cât și în campania de acum 4 ani din Franța.

Readucerea în dezbaterea publică a problemelor create în Uniunea Europeană de către cetățenii de etnie romă, chiar dacă nu are legătură cu aderarea la Schengen, ne-a determinat totuși să ne punem întrebarea de ce progresele în integrarea acestor cetățeni sunt atât de modeste, în ciuda unor eforturi și resurse financiare alocate acestui obiectiv.

Pentru a contura un răspuns, eu cred că trebuie să vedem dimensiunea europeană a problemei și să nu o lăsăm doar pe seama țării în care romii s-au născut. România singură nu poate rezolva în totalitate problema, pentru că nu mai suntem pe vremea războiului rece al granițelor închise. De altfel, în condițiile de astăzi, ale liberei circulații a persoanelor, niciun stat nu ar putea face față unilateral acestui fenomen. Problemele romilor trebuie rezolvate acolo unde se află aceștia, și nu acolo sau nu numai acolo unde s-au născut.

Evoluția fenomenului la care ne referim ne-a dovedit că metoda expulzării, a trimiterii romilor înapoi de unde au venit, cu toate eforturile și cheltuielile de rigoare, nu dă roade, nu rezolvă problemele, ci le aruncă peste graniță, le amână. De altfel, subiecții în cauză iau în glumă această soluție. Atunci când sunt intervievați, promit o grabnică reîntoarcere de unde au fost izgoniți.

Trebuie să recunoaștem că nici țările de origine, nici cele în care romii călătoresc sau în care se stabilesc nu au elaborat și aplicat cele mai inteligente politici sociale, de educare, de ridicare culturală, de integrare civilizată în muncă și în viața socială a cetățenilor de etnie romă. Așa că nu este o bună conduită aceea de a arunca vina unii pe alții.

Mult mai înțelept ar fi să mobilizăm resursele comune, naționale și europene, de dezbatere și înțelegere profundă a complexității și a dificultăților de cunoaștere, de control social și management public, pentru ca, împreună cu reprezentanții și organizațiile romilor, să se găsească soluții reale, de durată, pe categorii de vârstă, de sex, de ocupații, de mentalități și tradiții pentru a fi aduși la un mod de viață în respectul standardelor și al valorilor civilizate, dominante în statele Uniunii Europene, păstrându-se în același timp și particularitățile care nu intră în conflict cu valorile majoritare și care dau conținut sloganului: „unitate în diversitate”.