Ovidiu Cristian Iane

„Înțelepciunea stângii”

Încă de la începutul mandatului de parlamentar, am făcut apel la unitate politică, opoziție cu adevărat constructivă și, nu în ultimul rând, la dialog. Am revenit punctând aceste valori ori de câte ori a fost necesar și, din păcate, pentru o anumită parte a clasei politice a fost nevoie foarte des.

Indiferent că formăm puterea sau opoziția, am fost și sunt de părere că o clasă politică veritabilă trebuie să înțeleagă că disensiunile și permanenta luptă nu o onorează și nu o ajută cu nimic în a demonstra oamenilor că merită alegerea lor, iar, consider eu, ultimele alegeri europarlamentare au demonstrat în final acest lucru.

De ce în final?

Printr-o prezență numeroasă, românii au reiterat ideea consensului și a respectului față de acei oameni politici și acele partide care au înțeles că orice ideologie este nulă atunci când ea nu este întărită și susținută de consecvență și de unitate.

În ultimii doi ani, acest lucru a fost demonstrat zi de zi de către stânga politică, pentru care dialogul politic și coeziunea au rămas aceleași principii fundamentale și care a transmis în permanență încredere, căci, doamnelor și domnilor membri ai dreptei politice românești, nu poți avea încredere în partidele în care singurul program este lupta internă, iar singurul scop este funcția!

Am putea spune că puterea este cea care dezbină. Este posibil, pentru aceia care nu au o identitate proprie și pentru care puterea devine singura rațiune de a fi sau de a face.

Pe de altă parte, dacă e să privim la ceea ce s-a întâmplat într-o anumită parte a politicii românești, am spune că tocmai lipsa puterii dezbină și, în final, distruge și ceea ce mai putea fi.

Dreapta din România este exemplul viu al unei existențe false, animată doar de puterea obținută la un moment dat, ca apoi, în lipsa ei, să își arate adevărata față: un simplu grup adunat în jurul unui interes, care dispare odată cu acesta.

Nu a fost nevoie de nimeni și de nimic altceva pentru ca această parte a clasei politice să ne apară tuturor așa cum este. Măcinată de interese și ambiții, incapabilă să ofere oponenți politici de valoare și, mai ales, incapabilă de a deveni o forță de contrapondere.

Toate acestea au fost și vor continua să fie amendate de singurul care, în definitiv, deține puterea. Cetățeanul!

Cel care a văzut și vede în noi, cei de stânga, că putem să unim forțele politice, putem crea o puternică bază politică pentru viitor și că ne-am înțeles cu adevărat și pe deplin responsabilitatea ce vine odată cu votul.

Alegerile au trecut și altele vor veni la finalul acestui an care sper să nu ia sfârșit fără ca noi să înțelegem și mai bine rolul pe care îl avem aici, în Parlamentul României sau oriunde cetățenii români ne-au învestit prin votul lor.

Ideologia nu trebuie să reprezinte eternul măr al discordiei și, fie că ne aflăm la putere sau în opoziție, cred cu tărie că avem o singură sarcină – aceea de a reprezenta cât mai bine cetățeanul care ne-a ales pentru a-i îngriji interesele, și nu pentru a le traduce într-un motiv de luptă nesfârșită.