Ioan Benga

Interpelarea mea este adresată domnului ministru Varujan Vosganian, ministrul economiei.

Obiectul interpelării: „Întreprinderea Mecanică Reșița, trecut sau viitor”.

La Reșița, capitala Banatului de Munte și municipiu reședință de județ, nevoia locurilor de muncă este mai stringentă și mai arzătoare ca niciodată.

La Reșița, oamenii se văd lipsiți de perspectivele unui viitor pentru ei și pentru copiii lor.

Ei nu mai cred în promisiuni, în doctrine, în speranța unei Reșițe în care să muncească așa cum s-a întâmplat cu generații întregi, vreme de secole. Speranța li se risipește pe zi ce trece.

În contextul acestei realități dureroase, cu sabia lui Damocles deasupra capului, căutăm soluții pentru locuitorii acestui oraș, cei mai mulți dintre ei specializați pentru a servi cu succes și în mod direct numeroase ramuri ale industriei.

Un posibil răspuns la necesitatea găsirii unor locuri de muncă în afara unui investitor care întârzie să apară ar putea veni chiar din interior. Este vorba aici de Întreprinderea Mecanică Reșița, fostă uzină producătoare de armament, astăzi având denumirea de SC Arsenal – SRL și aflată sub tutela Companiei Naționale ROMARM.

Societatea a fost creată în anul 1972 pentru a răspunde necesităților impuse de politica de apărare a țării și a fost echipată pentru fabricația produselor militare, în special produse de artilerie de calibru mare și mijlociu. Este locul unde a fost produs tunul obuzier de calibru 152 de mm, cel mai mare fabricat vreodată în România.

Altădată considerată o perlă a realizărilor din domeniul armamentului, în care-și desfășurau activitatea peste 1.500 de reșițeni, fosta întreprindere mecanică nu mai produce nimic de ani de zile, fiind o unitate aflată în conservare și peste care s-a așternut o liniște suspectă.

Desigur, oportunitatea imediată ar fi aceea a relansării la Reșița a industriei de armament, lucru benefic pentru cei care nu au un loc de muncă, dar și pentru suflul economic al orașului de pe Bârzava.

Dar, fiind un tip pragmatic, știu că acest fapt nu se poate realiza peste noapte.

Ceea ce vreau să cunosc este poziția și intenția Cabinetului ministerial al economiei față de ceea ce mai semnifică azi Societatea Arsenal Reșița, fostă IMR, în ideea în care pe această platformă și în halele IMR-ului de altădată se pot realiza în continuare diverse operațiuni industriale, aici aflându-se în dotare mașini, unele de foarte mare performanță. Iar dacă nu mai există competență și cerere pe piața industriei de armament, în care întreprinderea reșițeană IMR avea o tradiție incontestabilă, cum putem să reevaluăm potențialul acestei societăți și să-i găsim o nouă destinație din punctul de vedere al producției?