Antal István

Intervenția mea de astăzi se intitulează „Evocarea evenimentelor de tristă amintire, Ziua Mâniei – 6 octombrie 1849.”

Doamnă președinte,

Doamnelor și domnilor deputați,

Astăzi, 6 octombrie, comemorăm la Arad 160 de ani de la executarea celor 13 generali ai armatei revoluționare maghiare.

Aceste personalități provenind din rândul mai multor națiuni și-au jertfit viața pentru ideile revoluției pașoptiste, luptând împotriva despotismului absolutist, pentru susținerea libertății, egalității și fraternității.

Revoluția maghiară, prin programele sale, viza desființarea radicală a relațiilor feudale, democratizarea societății prin acordarea drepturilor și libertăților civice.

Mișcările din Transilvania de la acea vreme la început prefațau o revoluție pașnică atât prin Programul de la Cluj, cât și prin manifestațiile populației de la Târgu-Mureș. Dieta Transilvaniei din ziua de 29 mai 1848 a adoptat legi importante atât pentru poporul maghiar, cât și pentru națiunea română, cum au fost: desființarea iobăgiei, suportarea în comun, de către toți cetățenii, a sarcinilor publice, asigurarea drepturilor cetățenești și religioase ale românilor și noua lege a pensiei.

Cu toate acestea, din cauza politicii duplicitare a Curții de la Viena, s-a ajuns la un război civil între cele două națiuni. Armata revoluționară maghiară, în luptele care au durat un an și jumătate, a înfrânt în mai multe bătălii oștile habsburgilor, dar intervenția trupelor țariste a schimbat raportul de forțe pe plan militar, fapt ce a cauzat înfrângerea revoluției maghiare.

Cu toate acestea, lupta lor a deschis calea pentru o evoluție burgheză în spațiul carpato-dunărean.

Pe 6 octombrie 1849, în urma hotărârii Tribunalului militar de la Arad, au fost executați 13 generali ai armatei revoluționare care până la izbucnirea revoluției au activat în cadrul armatei imperiale. Din cauza acestor evenimente de tristă amintire, ziua de 6 octombrie 1849 este considerată de maghiari ca „Ziua mâniei” – _dies irae._

Evenimentul în sine, martiriul generalilor, a marcat adânc conștiința națională, cu toate că mulți dintre generali n-au fost maghiari. Pentru maghiarii de pretutindeni ziua de azi a devenit zi de doliu național.

Pentru a cinsti memoria revoluționarilor maghiari, la sfârșitul secolului al XIX-lea s-a amplasat la Arad Statuia Libertății, care ar trebui să reprezinte aceeași semnificație și pentru națiunea română, pentru că peste 30 de mii de revoluționari români au luptat și în armata revoluționară ungară sub comanda generalilor amintiți.

Cinstirea în libertate a memoriei celor 13 generali maghiari, după schimbarea regimului din 1989, și reamplasarea, prin grija oficialităților românești, a Statuii Libertății la Arad, în Parcul Reconcilierii, reprezintă un pas important atât în interpretarea corectă a unor evenimente istorice, cât și în reconcilierea româno-maghiară.