Antal István

Intervenția mea să fie interpretată ca a unui deputat care a participat la toate dezbaterile privind cele patru proiecte de lege și... pentru care îmi permit acum să fac o referire, nu numai la Legea achizițiilor publice sectoriale, ci la toate, să nu ieșim la fiecare lege și să avem un punct de vedere.

Ca atare, permiteți-mi să vă citesc punctul nostru de vedere.

Dezbaterea și adoptarea instrumentelor juridice de transpunere a directivelor privind achizițiile publice, publicate în martie 2014 în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, având ca dată limită 18 aprilie 2016, s-au desfășurat sub auspicii complexe. Deocamdată, doresc să mă rezum numai la câteva.

UDMR a solicitat, în repetate rânduri, încă din 2014–2015, inclusiv prin intermediul amendamentelor, evident, respinse, la Proiectul de lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, transpunerea acestor directive. Și am urgentat dezbaterea lor publică, ținând cont de importanța stabilirii unor proceduri transparente și clare pentru toată administrația publică, atât centrală, cât și locală, cu efecte inclusiv asupra absorbției fondurilor europene.

ANAP, astăzi – pe vremea aceea, încă, ANRMAP –, a publicat proiectele de lege pe site-ul propriu, în regim de transparență decizională. Cele depuse la Senat, în noiembrie 2015, purtau semnătura prim-ministrului Ponta. Acelea au fost avizate de noul Guvern tehnocrat? Știe acesta exact ce conțin aceste proiecte de lege?

După înregistrarea în Parlament a celor patru proiecte de lege, a avut loc dezbaterea lor generală și, cu observații pertinente, nu multe, ci numai vreo 300, din partea sferei civile, coagulate, aceste observații se regăsesc, în parte, în amendamentele depuse și susținute de UDMR, deoarece, chiar și după doi ani de la publicarea directivei Uniunii Europene, autorii proiectelor de lege nu le-au adus la stadiul de a respecta spiritul și litera acesteia – anumite aspecte pe care le voi puncta.

Cel mai important se referă la atribuirea contractului de achiziție publică.

Imediat după adoptarea directivelor, Comisia și Parlamentul European au anunțat marile victorii: marjă de decizie mai mare pentru autoritățile contractante în privința procedurii pe care o aleg și a modalității de derulare a achiziției publice; împărțirea pe loturi a contractelor, pentru a da posibilitatea IMM-urilor să se afirme pe piață; flexibilitate în privința plăților către subcontractor și, mai ales, renunțarea la criteriul prețului cel mai scăzut ca unică modalitate de apreciere a ofertelor, acesta fiind înlocuit de cost, eficiență și calitate-preț.

Toate acestea au fost acceptate în noul spirit european. Nu pe cea mai ieftină soluție trebuie cheltuiți banii publici, ci pe aceea care satisface interesul general în cel mai înalt grad. Și aici trebuie incluse criterii de calitate, de protecție a mediului, criterii sociale, de favorizare a soluțiilor inovative etc.