Eugen Bejinariu

Intitulez declarația de astăzi interogativ: „Încrederea populației în Parlament oare continuă să scadă?"

Oamenii care aparțin unei formațiuni politice și participă la viața politică au un statut tot mai nedefinit, o prețuire în continuă coborâre, iar liderii din Parlament și Guvern „beneficiază” chiar de dușmănia ori ura multor cetățeni care au greutăți de orice fel. În ultimii patru ani, vinovată pentru orice neîmplinire, necaz ori eroare, oriunde și oricând, este clasa politică. Atât de mult a fost invocată clasa politică, încât poate fi acuzată și de secetă, grindină sau inundații! Astăzi greutățile cetățenilor sau ale comunităților locale sunt trecute în seama politicienilor, în general, a clasei politice, cum se exprimă cineva cu predilecție. S-a insistat pe ideea reformării acestei clase politice și, ca urmare, a fost promovat votul uninominal, dar și după aplicarea acestui nou sistem de vot, tot clasa politică a rămas vinovată de orice rău din țara aceasta.

Încrederea populației în clasa politică a coborât foarte mult, în primul rând, ca urmare a unor aprecieri eronate și cu scop electoral promovate de unele partide și personalități de la guvernare. O astfel de promovare nedreaptă, conflictuală social și fără temei nu folosește nimănui. Direct și indirect, cunosc modul în care gândesc, apreciază și au încredere cetățenii, tineri sau în vârstă, în oamenii care fac politică și în primul rând în parlamentari. Personal nu sunt îngrijorat, dar să se ajungă ca senatorii și deputații să fie refuzați de a participa la manifestările ocazionate de deschiderea noului an școlar 2009–2010, la îndemnul sindicatelor, reprezintă un demers dintre cele mai neașteptate (grave) din ultimii 20 de ani!

Au fost multe școli și licee care au renunțat la organizarea careului tradițional – cu prezența elevilor, părinților și cadrelor didactice și a autorităților locale – de teama ca nu cumva să vină vreun senator sau deputat. O astfel de abordare, fie și din partea sindicatelor, este una judicios pregătită și gândită în afara respectului față de oamenii aleși de către cetățeni și față de cetățeni. La un eveniment atât de profund în colectivitățile noastre, cu implicarea cadrelor didactice, a părinților, bunicilor, vecinilor și în primul rând, a copiilor și a tinerilor, discontinuitatea unei frumoase tradiții și lipsa comunicării și a comuniunii a reprezentat un moment neinspirat și jenant. Adesea mă întreb cum ar arăta democrația în societatea românească fără Parlament și parlamentari, fără separația puterilor și fără justiție și bună comunicare. Această situație deosebită pentru relația parlamentarilor și a Parlamentului cu instituțiile școlare, cu lumea didactică și implicit cu părinții cere analize, reflecții atente și demersuri legislative, administrative și de pedagogie socială.

Pe lângă dezvoltarea comunicării noastre cu autoritățile administrației publice locale și cu cetățenii din localitățile Colegiului Siret – Suceava, pe lângă încercarea de a da dimensiune solicitărilor colective și personale ale cetățenilor, vom promova inițiative în plan politic pentru a contribui la redobândirea încrederii oamenilor în autorități, în Parlament și parlamentari, în instituțiile statului român. Vom folosi forme și modalități democratice, moderne, credibile și demne, pe mai departe, pentru social-democrația din România. Toți suntem datori s-o facem!