Eugen Bejinariu

Intitulez declarația mea politică „Alegerile vin și trec, comunitățile rămân”.

Caracterul democratic al României este dat și de alegerile locale și generale din patru în patru ani și prezidențiale din cinci în cinci ani.

În ziua de 2 mai a început campania electorală pentru alegerile primarilor la comune, orașe și municipii, ale președinților Consiliilor județene și ale consilierilor locali.

Modul în care a fost pregătită actuala campanie electorală a făcut să se exprime tot felul de disfuncționalități, spre a ne exprima elegant.

Campania electorală a început demult, aproape de la începutul anului 2008, cu nivel de vârf în luna aprilie. Și cum să nu fie un vârf al campaniei când sute de oameni cu fulare portocalii, galbene și roșii s-au adunat în săli de palate, case de cultură, cămine culturale sau alte spații din București, din capitale de județ sau din comunitățile locale pentru lansarea candidaților la diverse funcții publice din partea formațiunilor politice.

Cum se pot numi altfel aceste activități, dacă nu electorale?

Această realitate, cum era și firesc, s-a regăsit în toată mass-media, inclusiv în media locală. Câte și care ziare centrale și locale n-au preluat și pus în pagini evenimente sau comentarii cu caracter electoral? Au fost articole sau emisiuni precum vor fi cele din plină campanie electorală oficială, adică din luna mai 2008.

Suntem pentru gesturi umanitare, susținem faptele materiale bune față de oamenii nevoiași, promovăm demersul social-democrat, dar toate fără a induce umilința, fără scop electoral și fără publicitate triumfătoare.

Prea mulți oameni sunt nevoiași în România pentru ca cerințele acestora să fie acoperite cu aceste gesturi, fapte bune sau ajutoare.

Nu dăm sfaturi nici Guvernului și nici partidelor parlamentare aflate la guvernare, dar soluționarea în timp a acestei situații de sărăcie este crearea de locuri de muncă și instruirea tineretului pentru aceste domenii ale vieții economice.

Și tot în preajma campaniei electorale oficiale, candidații, și nu numai ei, au lansat o avalanșă de promisiuni, de la cele realiste și oportune până la cele care provoacă râsul și revolta ascultătorilor, viitorii votanți. Am auzit chiar o cugetare în domeniu: „În campanie poți face orice promisiune!”

Au apărut și noi apelative între care: „cozi de topor”, „codoașă politică”, „penibil și jenant ca bărbat”, „a vorbit la beție”, „un gunoi politic”, „papagali care repetă tot ce spune

șeful lor, Traian Băsescu”, „blonda care a făcut numeroase servicii președintelui” și altele.

După aceste exprimări politice, am intrat în campania electorală oficială. Au venit afișele, posterele, bannerele, emisiunile la radio și televiziuni etc. Localități întregi au devenit peste noapte portocalii!

Deja am văzut care partide politice au cheltuit cel mai mult numai pentru ceea ce este afișat în localități, fără ca noi, social-democrații, să întrebăm, deocamdată, de unde atâția bani.