Grigore Crăciunescu

„Întoarcerea la partidul-stat”

Datorită faptului că președintele este votat direct de popor, el beneficiază de o legitimitate indiscutabilă, însă responsabilitatea morală a acestuia este aceea de a reprezenta interesele întregului popor, și nu ale unei anumite zone de interes sau partid politic. Accepțiunea că președintele este produsul unei anumite majorități, de o anumită coloratură politică, vine să pună un semn de întrebare în contextul definirii ideii de stat democratic. Dacă acest lucru este o povară sau o constrângere pentru un președinte, este de preferat ca acesta să demisioneze, pe simplul motiv că nu reușește să accepte obligațiile ce îi revin prin acest statut.

O astfel de atitudine greșită pune, indirect, în primejdie principiile democratice ale unui stat de drept. Un pericol care se întrevede în contextul politic actual este exaltarea ideii de cezarism, fie el și îmbrăcat în haine democratice, care, în definitiv, constituie depășirea atribuțiilor constituționale și disprețul față de funcția reprezentativă a Parlamentului.

În contextul în care anumite lucruri nu sunt reglementate prin lege, se lasă loc interpretării din punct de vedere al moralității și al bunului-simț. Constituția României prevede la art. 84 alin. (1): „În timpul mandatului, președintele României

nu poate fi membru al unui partid și nu poate îndeplini nicio altă funcție publică sau privată.” Este adevărat că în Constituție nu se precizează faptul că președintele statului nu se poate implica în campania electorală a unui partid ca agent electoral, însă în Constituție nu sunt precizate nici alte lucruri de bun-simț de care o persoană cu un astfel de statut ar trebui să țină cont.

Suntem martorii transformării P.D.-ului în partidul-stat, așa cum acesta a devenit deja partid prezidențial. Vă sună cunoscut? Ceva în genul ăsta am trăit și înainte de 1989, iar ascensiunea comunismului nu a pornit de la premise morale.

Dacă stăm și analizăm mesajele și acțiunile lui Traian Băsescu, vom descoperi foarte multe expresii reproduse aproape la nivel de citat din Manifestul Comunist, făcându-mă să cred că Domnia Sa este un mare admirator al operei lui Marx și Engels. Și dacă este un admirator al acestora, cine mă oprește să cred că el nu va pune în practică această învățătură, iar dacă va pune în practică aceste teorii, pot afirma cu certitudine că democrația se află într-un real pericol.

Mizez pe simțul rațional, aproape intuitiv, al acestei nații, care are experiența neplăcută a unui comunism mult prea prelungit, că astfel de atitudini vor fi taxate. Un exemplu pe care l-au dat ieșenii, când Băsescu a vorbit unei săli aproape goale, ar trebui să-l aducă cu picioarele pe pământ și să accepte că românii nu mai vor un tătuc, nu mai vor un stat totalitar.