Ioan Aurel Rus

Întotdeauna când s-a pus problema salarizării dascălilor s-a votat împotrivă prin comandă politică. De această dată, pentru că se apropie alegerile, sigur că s-a venit cu această ofertă.

Nu uitați, stimați dascăli, ce vi s-a promis în 2004 și ați rămas cu un gust amar. N-ați trăit mai bine după 2004, și ați trăit cum ați putut. Gândiți-vă că majorările de astăzi vă vor lovi la buzunar din ianuarie încolo, pentru că acest Guvern acum face orice ca să mai rețină la putere... dar inflația și creșterea prețurilor vă va lovi rău de tot pe dumneavoastră și întreaga societate românească.

Eu mă bucur, împreună cu Partidul România Mare, că se rezolvă momentan această problemă, dar aș vrea să fiți fericiți și bucuroși de azi înainte. Aș vrea, de azi înainte, să nu văd dascăli, profesori universitari, cerșind bani pe trotuar că nu au cu ce să cumpere medicamente.

Vrem să vedem: problema pensiilor s-a dus până la dascălul de la catedră? S-a dus până la dascălul care nu are cu ce să intre în farmacie, să nu spun și în alte locuri?

Mă bucur că distinsa doamnă ex-ministru a vorbit atât de frumos de aici, și mă bucur, mai mult de orice, că rămâne în cursa pentru acest minister, că o altă doamnă care se lăuda că va ajunge s-a pierdut printr-un microbuz.

Mergem mai departe însă și vom spune adevărul: este prea puțin pentru profesori cât se dă astăzi.

Justiția, cel puțin, ar trebui să ridice o statuie fostului ministru Valeriu Stoica, care, atâta vreme cât a fost ministru la justiție, a știut să facă retribuții.

Oare din câți dascăli au fost miniștri la învățământ, de ce n-au reușit să vină cu astfel de inițiativă?

Spunea colega noastră Lia Olguța Vasilescu că în repetate rânduri a fost scoasă de pe ordinea de zi problema dascălilor.

Astăzi totuși se va rezolva prin votul dumneavoastră și vă rog cu toții să fiți de acord să dăm un merit prea mic celor care ne-au făcut astăzi să fim aici.

Vă mulțumesc.