Nicolae Bănicioiu

Într-adevăr, întotdeauna când se discută despre sănătate varietatea propunerilor cred că impune un timp foarte mare de răspuns și, la fel, complexitatea problemelor, dar, dată fiind situația de față, o să ne rezumăm la o chestiune mai structurată, așa, și voi da răspunsuri foarte scurte și directe.

În primul rând, cel puțin în perioada în care eu am fost ministru sau de când sunt numit ministru ați văzut sau sper că ați constatat că nu există manageri numiți politic. Ba, din contră, și foarte mulți manageri, mai ales cei care nu au avut evidente probleme de management sau nu au ieșit alte

situații în evidență, practic sunt cei care au fost de pe vremea fostului ministru, astfel încât nu cred că ar putea vorbi cineva de politizare, ceea ce nici nu trebuie să se întâmple când e vorba de sistemul sanitar, și de aceea eu spun, ori de câte ori am ocazia, și nu numai la numiri, ci mă refer la tot ce înseamnă inițiativă pe partea de sănătate, să fie tratată strict din punctul de vedere și de interes al sistemului sanitar, și nu cu vreo relevanță politică.

De aceea am și spus că toate inițiativele – și mai ales cea referitoare la creșterea veniturilor medicilor – aș dori să nu fie tratate ca o inițiativă politică, nu este nici a PSD-ului, nici a mea, nici a PNL-ului sau, nu știu, a altcuiva, sau a vreunei alte formațiuni politice. Poate fi o modalitate concretă a Parlamentului de a pune capăt unei mari probleme, e adevărat, de foarte mult timp, a sistemului sanitar, aceea a migrării personalului medical.

Trebuie să țineți cont că este vorba de o concurență și o competiție cu alte state, cu economii și PIB-uri mai puternice, care reușesc să dea salarii sau posibilități de câștig mai mari decât în România și de aceea cred că acum, în 2015, este momentul pentru a trece o astfel de inițiativă legislativă. E adevărat, trebuie să judecăm cu mintea limpede, fără patimă politică, și atunci sistemul medical va avea de câștigat.

Strict pentru chestiunile punctuale, gen Slobozia, e adevărat, se pot lua decizii, dar haideți să nu mai exonerăm deloc administrația locală atunci când e vorba de un spital. În momentul în care administrezi un spital trebuie să-l administrezi și cu bune, și cu rele și să-ți asumi răspunderea. Înainte de a aproba o derogare de la lege, pentru că noi vorbim acolo de o derogare, este bine să vedem toate eforturile făcute, pentru a te asigura că reușești până la urmă să găsești un medic pediatru. Și aici trebuie să intervină și primăria, și consiliul județean. În primul rând este interesul major al comunității. Și, sincer, mi-e greu să cred că nu există o posibilitate de a găsi până la urmă medici dispuși pentru a veni în zone oarecum limitrofe Bucureștiului – și aici îmi amintesc și alte exemple, gen Călărași sau..., tot așa, unde nu găseau un anestezist.

E adevărat, în legea care trece acum prin Senat sau sper să treacă cât mai repede se dau și astfel de posibilități pentru a corecta aceste neajunsuri legislative, dar, totuși, trebuie să fie o implicare mai mare și a autorităților locale. Adică ai nevoie de pediatru la Slobozia sau de anestezist la Călărași, aceea trebuie să fie prioritatea consiliului județean sau a autorității locale, după care, într-adevăr, se pot solicita derogări, dacă într-adevăr nu mai există o altă soluție și tot așa.