Ioan Oltean

„Între promisiuni și demagogie”

De aproape doi ani suntem conduși de ceea ce se anunțase a fi cel mai cinstit guvern și o uniune de succes pentru România, schimbarea într-o Românie puternică și o Românie a soluțiilor. Am avut o Uniune Social-Liberală care a susținut nenumărate proiecte, ce-i drept, doar pe hârtie, proiecte care vizau o creștere a nivelului de trai, scăderi de taxe și impozite, crearea celebrului deja un milion de locuri de muncă. Am fost conduși de un Guvern USL care a tot realizat studii de impact, a tot negociat cu organisme internaționale pentru diverse proiecte de amploare, proiecte care nu s-au finalizat decât, eventual, cu o posibilă condamnare sau cercetare a celor implicați.

Nu putem să nu ne amintim proiectele menționate de politicienii USL la începutul guvernării, proiecte susținute într-adevăr doar pe suport de hârtie, în Programul de guvernare. Ce-i drept, probabil guvernanții s-au gândit că le oferă astfel continuitate și stabilitate, dar timpul le-a transformat în nerealizările „asigurate” de Guvernul USL. Astfel, aflăm din Programul de guvernare al Uniunii că CAS-ul datorat de angajator s-a redus cu cinci puncte procentuale, că TVA-ul a revenit la nivelul de 19%, că a fost redus la jumătate nivelul taxelor parafiscale, că satul românesc s-a dezvoltat, că au fost înființate centre de colectare, sortare și depozitare a produselor agricole, că au fost alocați bani pentru înființarea de microfabrici locale de procesare a legumelor și fructelor, că au fost reduse cheltuielile cu birocrația și fiscalitatea, că a existat un boom de investiții strategice, că s-a introdus un nou nivel administrativ, regiunea, că a fost combătut traseismul politic, că a fost modificată Constituția, că au fost elaborate foarte multe alte proiecte de modernizare a României... pe hârtie, adică în Programul de guvernare al USL. Ce s-a realizat însă? Într-adevăr, trebuie să amintim introducerea a 34 de noi taxe și impozite, creșterea accizei de 7 eurocenți la carburanți, noua taxă pe construcțiile speciale – celebra taxă pe stâlp –, cele mai multe schimbări ale legislației fiscale din ultimii 10 ani, 37 de modificări asupra Codului fiscal și Codului de procedură fiscală, eșecul oricărui proiect de modernizare a României, proiecte celebre pentru elementele de neconstituționalitate pe care le conțineau, eșecul în susținerea IMM-urilor și, implicit, lipsa locurilor de muncă și creșterea șomajului, procentul acordat investițiilor fiind cel mai mic din ultimii ani, de 5,1% din PIB, încercări de suspendare a statului de drept, mari privatizări eșuate, două rectificări bugetare negative, evaziune fiscală cât bugetele

educației și sănătății la un loc, o revizuire a Constituției eșuate, un proiect de regionalizare neconstituțional, rapoarte MCV proaste, zeci de acte normative declarate neconstituționale, documente oficiale criticate de către organismele internaționale pentru lipsa de profesionalism cu care au fost întocmite, pentru lipsa unei viziuni clare, proceduri de infringement împotriva României, adică incapacitate guvernamentală.