Vasile Filip Soporan

„Între rezolvările de fond și rezolvările curente sau echilibrul între ceea ce oferim statului și ceea ce ne oferă statul”

După ani de creștere economică, în care nu prea a existat interesul asupra fazelor în care aceasta se realizează și nici asupra efectelor pe care le creează pe termen mediu și lung la nivelul populației, la nivelul comunităților și al funcționării, ne aflăm astăzi la momentul adevărului, un adevăr construit în ultimii douăzeci de ani, în care nu a existat o preocupare față de diferențierea dezvoltării durabile de cea speculativă. Spun cu greutate acest lucru, reamintind faptul că, în mai multe rânduri, în calitate de parlamentar, am atenționat colegii de la guvernare sau adversarii de la guvernare asupra pericolelor în care ne găsim.

Nu doar pentru justificare voi aminti câteva dintre punctele de vedere exprimate în timp. 1. „Nu neg realizările momentului, dar consider că sunt prea puține sau aduc mulțumire numai celor puțini. Atâta timp cât domină criza economică materializată prin marea instabilitate a leului, iar creșterile prețurilor sunt susținute prin acțiuni sofisticate ale dezvoltării speculative, autoritatea statului democrat este distrusă prin incompetență, dorință de putere nemăsurată și lupte intense pentru dominație economică. În același timp, rezolvarea problemelor sociale se face punctual fără punerea în aplicare a unor soluții durabile, apărând un fenomen greu controlabil, acela al demobilizării populației din cauza lipsei unei perspective reale și concrete, fapt care scoate cam 40% din populația matură a României din structura economiei de piață.

Pentru a răspunde titlului rubricii profesorului Ioan Bolovan «România contemporană văzută de....», aș putea să spun că România contemporană este România izolată, este România neperformantă, este România dezamăgită, este România trădată, este România condiționată, este România amăgită, este România absurdului, este România contrastelor, este România extremelor, este România amenințată, este România șantajată, este România celor uitați, este România certurilor permanente, este România între cei mulți și nemulțumiți și cei puțini la care mulțumirea se măsoară în mărimea banilor, este România....

Nu doresc să mai continui, dar pentru dezvoltare durabilă propun trei direcții de acțiune: dezvoltarea capacității novative în utilizarea resurselor locale, dezvoltarea capacităților de producție, stimularea valorificării produselor autohtone la nivel local, regional și național. Pentru aceasta este nevoie de definirea interesului sau intereselor, de o strategie reală, de programe de acțiune, de parteneriate corecte, de atragerea resurselor financiare și de împărțirea corectă a plusvalorii, capabilă să mulțumească atât pe deținătorul de capital, cât și pe angajat.” (decembrie 2007);

2. „Dezvoltarea locală nu se poate realiza doar prin creșterea alocărilor bugetare către județul Cluj, nici prin desființarea simbolurilor identitare productive și nici prin utilizarea mecanismelor creșterii speculative. Dezvoltarea actuală este un exemplu de dezvoltare bazată pe consum, pe servicii de comercializare a unor produse și servicii realizate în altă parte, cu blocaje mult mai sofisticate decât cele existente până în 2004, cu o economie de piață în care funcționează principiul cumpără cu 1 euro și vinde respectabil cu 100 de euro.” (Camera Deputaților, 20.02.2007);