Ioan Nelu Botiș

„Introducerea timbrului social pentru munca cu zilierii” Într-o piață influențată de principiile cererii și ofertei cred că se impune modificarea și flexibilizarea Codului muncii la realitățile economice actuale.

Doresc să prezint în fața dumneavoastră o măsură de flexibilizare a încadrărilor în muncă a persoanelor care prestează activități sezoniere. Astfel, pentru activitățile din domeniul agriculturii, silviculturii și construcțiilor, care presupun o activitate intensă în anumite perioade ale anului, vă propun să se introducă timbrul social.

Timbrul social prevede plata pe o perioadă de o lună sau fracțiune de lună, dar nu mai puțin de 15 zile, a unei contribuții la asigurările sociale de stat, aferente salariului minim pe economie, pentru persoanele ziliere. Introducerea timbrului social mi-a fost solicitată de agenții economici care își desfășoară activitatea în domenii care presupun munca cu ziua.

Argumentez introducerea timbrului social din mai multe motive. În primul rând, încheierea unui contract de muncă pe perioadă determinată sau part-time presupune timp, costuri și multă birocrație, toate acestea nu sunt motivate dacă contractul se încheie pe o perioadă de o lună sau două. În al doilea rând, dacă se plătește timbrul social la inspectoratele teritoriale de muncă, atât angajații, cât și angajatorii vor fi interesați să muncească pe perioada în care au plătit timbrul social pentru a-și recupera banii. Și, nu în ultimul rând, este o măsură de combatere a evaziunii fiscale. Nu vor exista motive de sustragere de la plata impozitelor și a taxelor datorate bugetului de stat, dat fiind faptul că timbrul social va cuprinde toate aceste plați, asigurările în caz de boală și, bineînțeles, motivația de a munci.

Modificarea pe care o propun vizavi de introducerea timbrului social este una mai permisivă atât din punctul de vedere al angajatului, cât și al angajatorului.

„Integrarea tinerilor pe piața muncii”

Problema cu care se confruntă tinerii din zilele noastre în această perioadă este legată de slaba calificare sau de lipsa calificării atunci când ies de pe băncile școlilor și, de aici, tăvălugul problemelor continuă prin refuzul angajatorilor de a-i încadra în muncă, din cauza lipsei experienței lor în muncă.

Am convingerea că o mai intensă cooperare între instituțiile de învățământ, instituțiile de formare profesională și lumea muncii este absolut necesară pentru a promova mai buna integrare a tinerilor pe piața muncii. De asemenea, promovarea unei abordări a muncii conform conceptului flexicurității, acesta implicând trecerea de la o abordare tip „păstrarea locului de muncă” la una de tip „crearea unui loc de muncă”, precum și abordarea politicilor de sprijinire prin acordarea de subvenții tinerilor absolvenți care intră pe piața muncii pot avea o relevanță deosebită pentru facilitarea tranziției tinerilor către piața muncii.