Ion Melinte

## „Învățământul agricol, încotro?”

Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău și-a tras existența din Școala Agricolă înființată în anul 1852 și deschisă în 1853 de Știrbei Vodă pe moșia Pantelimon, sub numele de Institutul de Agricultură de la Pantelimon. În dorința lui de a scoate agricultura din adâncul făgaș al rutinei, acest domnitor a dispus să fie luată în arendă, pe timp de 15 ani, numita moșie a Eforiei Spitalelor civile și înființarea pe ea a Institutului de Agricultură, o fabrică de mașini și utilaje agricole, o pepinieră de duzi, o livadă de pomi roditori, legume și o fermă.

Piatra fundamentală a acestui locaș de învățământ agricol s-a pus în anul 1868 de către domnitorul Carol I.

Organizarea învățământului agricol superior din România, în perioada interbelică, începe prin Legea din 1893 asupra învățământului agricol.

După Marea Unire din 1918, învățământul agricol superior a fost reglementat de Regulamentul privind Școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău și Academia de Agricultură de la Cluj.

Pentru a scoate în relief preocuparea personalităților din acea vreme privind învățământul agricol, voi reda în continuare o parte din mesajul transmis de Maiestatea Sa Regele Carol I la împlinirea a 50 de ani de la înființarea Școlii Superioare de Agricultură de la Herăstrău: „N-am trebuință a vă încredința cât de viu este interesul meu pentru agricultura noastră pe care o privesc ca un izvor nesecat al bogăției țării. Nu putem mulțumi destul lui Dumnezeu că a binecuvântat România cu un pământ așa mănos, care cere numai o muncă bine îngrijită. Suntem clar datori ca să îmbunătățim întinsele noastre câmpii și să dezvoltăm agricultura noastră

astfel ca productele noastre să poată lupta cu acele ale altor țări pe piețele Europei.

Doresc din suflet ca această școală a cărei temelie am pus-o – sunt acum 35 ani – să îndeplinească și în viitor înalta și frumoasa-i chemare și ca tinerii elevi, care primesc aici un învățământ teoretic și mai ales practic, să închine munca și cunoștințele lor cu totul agriculturii și în folosul scumpei noastre țări.”

Deducem din aceste cuvinte că autoritățile din acea perioadă militau pentru ca știința agricolă să prindă viață.

După 1990, privatizarea anarhică și-a pus amprenta pe spațiul educațional agronomic.

După opinia mea învățământul agricol românesc trebuie restructurat profund.

Statul român nu poate rămâne indiferent la ceea ce se întâmplă astăzi în învățământul liceal agricol și trebuie să se implice în pregătirea personalului tehnic de specialitate, cu o mare aplicare spre instruirea tehnică.

Evoluția tehnică din agricultură necesită un nivel ridicat de instruire și, de aceea, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale trebuie să se implice, așa cum era răspunzător de acest domeniu, în perioada interbelică, Ministerul Agriculturii și Domeniilor.