Ion Eparu

„Învățământul anului 2015”

Știm cu toții care este prioritatea acestei perioade: aprobarea bugetului pentru anul 2015. Este important să ne încadrăm în termenul estimat, 20 decembrie, pentru parcurgerea etapelor cerute de acest proces: mă refer la terminarea negocierii cu FMI, la analizarea formei definitive a proiectului de buget în Parlament, depunerea de amendamente, dezbaterile din comisii, apoi discuția în plenul Parlamentului și, în final, aprobarea bugetului. Dar mult mai important este să tratăm cu maximum de atenție fiecare latură a problemei, pentru a găsi cea mai bună rezolvare în condițiile date.

Fiind un social-democrat convins, eu cred că toate măsurile sociale promise sunt măsuri absolut necesare. Mă refer la majorarea pensiilor cu 5%, la majorarea indemnizațiilor pentru persoanele cu handicap cu 16%, la creșterea salariului minim brut pe economie la 975 lei, de la 900 lei cât este în prezent, la dublarea alocațiilor pentru 500.000 de copii care provin din familii cu venituri reduse. De asemenea, măsura liberală de reducere a CAS-ului cu 5%, măsură promisă în 2012 în structura USL, este o realitate necesară pentru încurajarea mediului de afaceri, ca și scutirea de impozit a profitului reinvestit. Să nu uităm că vor fi achitate titlurile executorii obținute de bugetari în instanță, în condițiile în care nu vor exista creșteri de taxe și impozite.

Vreau să centrez intervenția mea de astăzi pe bugetul alocat învățământului. Bugetele din 2012, 2013 și 2014 au fost pozitive la educație, iar, raportat la PIB, bugetul a crescut în actuala guvernare cu aproximativ un procent, de la 2,7 la aproape 3,7. Bineînțeles, până la cele 13 procente din PIB alocate anual educației de către Finlanda sau chiar și până la cele 6 procente solicitate de sindicatele din domeniu și dorite de toată suflarea din educație, mai avem de străbătut cale lungă. Dar trebuie să coroborăm resursele cu necesitățile,

luând în calcul situația economică dificilă cu care ne confruntăm.

Tocmai de aceea, fac apel la o judecare atentă și obiectivă a proiectului de buget, raportându-l permanent la context. Este nevoie de o abordare coerentă a investițiilor în învățământ, astfel încât finalitatea actului educațional să se regăsească în redresarea economică pe termen lung și în reducerea șomajului, mai ales în rândul tinerilor.