Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·4 aprilie 2018
Dezbatere proiect de lege · respins
Claudiu Vasile Răcuci
Dezbaterea Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență
Discurs
„Învățământul obligatoriu de 15 ani, o altă păcăleală care poate face mai mult rău decât bine familiilor și copiilor”
Camera Deputaților a aprobat o propunere legislativă prin care învățământul obligatoriu urmează să fie de 15 ani, adică va cuprinde doi ani de grădiniță, un an la clasa pregătitoare, și cele 12 clase ale învățământului preuniversitar.
Cei de la PSD consideră că simpla scriere într-o lege a nivelului obligatoriu de școlarizare pe care trebuie să-l parcurgă un elev va rezolva de la sine problema învățământului din România. Chiar așa? Chiar am ajuns să ne furăm singuri căciula? Dacă PSD–ALDE nu ar fi dorit să mimeze un interes fals pentru soarta educației din România, atunci s-ar fi ocupat de construirea celor 2.500 de școli și grădinițe noi pe care le-au promis, ar fi asigurat microbuze suficiente pentru transportul școlar și ar fi plătit dascălii decent. S-au construit oare grădinițe și școli noi și nu am aflat eu? În ce școli și în ce grădinițe sunt obligați copiii să meargă? Tot în cele fărâmate, fără autorizații, fără toalete cu apă curentă? Un guvern care se pregătește să închidă de la toamnă peste 500 de școli, la nivel național, se laudă că vrea învățământ obligatoriu de 15 ani? Cum vor ajunge copiii de la țară la grădiniță, căci la ei în sat nu prea sunt grădinițe? Cine se va îngriji de ei? Te poți juca cu viața unui copil de patru ani?
Eu aș fi votat pentru un asemenea proiect dacă inițiatorii ar fi făcut studii de impact asupra a ceea ce impune această măsură. Am atras atenția asupra faptului că acest proiect poate să fie o pacoste pentru familiile din mediul rural, unde nu sunt grădinițe, nu sunt drumuri, nu sunt mijloace de transport, iar părinții sunt foarte săraci. În Munții Apuseni, casele sunt la distanțe mari, de zeci de kilometri față de școli și de grădinițe. Cine va duce copilul de 3-4 ani nu știu câți kilometri peste dealuri? Cine îl aduce acasă? Știu cei din PSD cum este iarna în satele românești? Cine oare crede că moții au bani să angajeze bone care să-i ducă și să-i aducă de la grădiniță?
Alianța PSD–ALDE, dacă ar fi vrut să nu mimeze că face ceva, atunci ar fi trebuit să se ocupe de problemele reale ale învățământului: să construiască grădinițe în satele românești, să asigure transport școlar modern în mediul rural, spații curate și dotate în școli și grădinițe, să elimine învățământul cu predare simultană și să monitorizeze starea socială a fiecărui copil în parte.
Da, toți copiii trebuie să meargă la școală! Eu susțin cu toată puterea ideea ca elevii români, mai ales cei din mediul rural, să parcurgă toate treptele pe care le poate oferi sistemul național de educație, de la grădiniță și până la doctorat. Acest lucru nu-i posibil cu vorbe frumoase, ci cu bani mulți investiți în educație. Nu putem să dăm legi care ar putea să facă mai mult rău decât bine.
Înainte de a mai face proclamații despre educație, vreau să-i văd pe cei care guvernează astăzi România că vor face din școala românească o prioritate a alocărilor bugetare. Nu vreau să mai văd tavane care cad peste elevi în școală. Nu vreau să mai văd cadre didactice întristate că părăsesc sistemul, pentru că din leafă nu-și pot plăti nici măcar chiria sau transportul până la școală. Nu vreau să mai văd copii care nu pot merge la școală, pentru că părinții nu au avut bani pentru ghetuțe sau pentru caiete!