Sorin Constantin Stragea

„Învățământul – pe marginea prăpastiei!”

Acum, la început de an școlar, când copiii ar trebui să meargă la școală cu bucurie, cu mult drag și animați de dorința de cunoaștere, din cauza experienței nefaste a ultimului examen de bacalaureat, sentimentele de neîncredere, frustrare și teamă sunt cele pe care le putem intui în fiecare dintre aceștia.

În urma rezultatelor de la examenul de bacalaureat, o jumătate de generație își vede azi viitorul compromis! Aceste rezultate sunt efectul direct al „măsurilor anticriză”, care au însemnat sacrificarea sistemului de învățământ, iar copiii plătesc pentru greșelile și incompetența actualei puteri!

Nu întâmplător obținerea celor mai slabe rezultate la bacalaureat din ultimii 20 de ani se produce după alocarea celui mai mic procent din PIB pentru educație: 2,73%.

Mai mult, aceste rezultate vin și după tăierile brutale, care au ajuns până la 60-70% din salariile profesorilor. Din cauza salariilor mizere ale corpului didactic, s-a ajuns, printr-o politică subtilă, la minimalizarea carierei de dascăl, bagatelizarea școlii, care nu-ți poate oferi material nimic, nici măcar posibilitatea achiziționării unor haine decente.

Subfinanțarea sistemului de învățământ, salariile din care nu se poate trăi și lipsa modernizării unităților de învățământ sunt principalele motive care transformă acest sistem într-o paria pentru oamenii valoroși.

Rezultatele concursului național de titularizare ne demonstrează faptul că spre acest domeniu nu se mai îndreaptă oameni bine pregătiți profesional, întrucât nu sunt motivați să facă acest lucru. Grila de salarizare, care pornește de la 660 lei, echivalentul unui salariu pe care îl primește muncitorul necalificat, este principalul motiv care ține departe de sistemul de învățământ candidații competitivi.

Statisticile Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului arată că numărul tinerilor care se îndreaptă către o carieră profesională în învățământ a scăzut de la un an la altul. Dacă în anul 2008, din numărul total al candidaților, aproximativ 10.000 erau absolvenți de studii superioare, în anul 2011, numărul lor s-a redus la jumătate. Și în acest caz, motivul este același: nu poți face performanță într-un sistem care nu își respectă salariații.

Multe cadre didactice au ales să plece din sistem pentru a putea supraviețui. În ultimii trei ani nu au existat niciun fel de investiții în acest sistem, iar decizii majore, precum închiderea unor școli, au fost luate fără consultarea părinților, profesorilor, sindicatelor sau partenerilor europeni.

Ceea ce se întâmplă, la ora actuală, este un genocid pentru generațiile viitoare, care sunt condamnate să devină cetățeni de mâna a doua ai UE. Atât timp cât angajații din învățământ vor fi plătiți la nivelul unui șomer, nu li se poate cere să presteze activități de calitate.

Sistemul de învățământ, sigur, are nevoie de reformă și, sigur, sunt multe aspecte care trebuie luate în considerare într-o astfel de reformă. Dar, pentru ca aceasta să fie una de substanță, este nevoie de timp și de dezbateri reale, cu toți factorii implicați.