Răzvan Ilie Rotaru

„Iohannis i-a sfidat din nou pe disidenții anticomuniști ținuți în pușcărie de procurorul comunist Lazăr”

Klaus Iohannis a ratat ocazia de a-și dovedi anticomunismul pe care-l afișează ca la paradă, ori de câte ori interesele electorale i-o cer. După întâlnirea de la Cotroceni cu disidenții din delegația PSD, a refuzat din nou să-l demită pe cel care l-a ajutat să scape de dosarele penale și să ajungă astfel Președintele României.

Refuzul președintelui de a semna imediat decretul de revocare a lui Lazăr îl demască pe cel care se preface că luptă pentru justiția din România. De fapt, Iohannis organizează o mascaradă de referendum, pe care încearcă să-l folosească, total neconstituțional, în interes politic personal.

Demagogia și ipocrizia unui președinte care nu a făcut nimic bun pentru români și pentru România timp de 4 ani și jumătate nu mai păcălesc pe nimeni. Iohannis nu este președintele românilor. Este un președinte șantajat, este președintele noii securități și protectorul torționarilor!

Cea mai clară dovadă că Iohannis este un președinte șantajat, ținut ostatic de noua securitate, este faptul că la finalul discuțiilor cu delegația PSD nu a spus niciun cuvânt despre Lazăr și despre cererea de revocare pe care i-au adresat-o cei doi foști deținuți politici.

Domnul Iohannis arată de fapt că nu-i pasă! Indiferent câte orori s-au întâmplat și se vor mai întâmpla, indiferent câte dovezi copleșitoare vor mai apărea, pur și simplu ele nu există și nu vor exista pentru președinte, pentru că dânsul este, de fapt, doar o marionetă obligată să-și joace rolul, să-și apere protectorul care i-a închis zeci de dosare penale și să lupte din răsputeri pentru conservarea sistemului ocult de putere și influență în instituțiile de forță ale statului.

Un referendum pe justiție ar trebui să includă în mod obligatoriu întrebările propuse de foștii disidenți politici legate de menținerea în funcțiile de demnitate publică a foștilor torționari și a uneltelor poliției politice a lui Ceaușescu.

Președintele Iohannis îi jignește pe cei doi deținuți politici atunci când susține că PSD se folosește de ei. Este inadmisibil să sugerezi că cei doi eroi anticomuniști nu au discernământ, nu au știut de ce au venit la Cotroceni și nu au știut ce fac atunci când i-au cerut revocarea procurorului general.

Scuzele, așa-zis „instituționale”, exprimate de Augustin Lazăr față de prigoana și torturarea disidenților politici în regimul comunist sunt perfect inutile și ipocrite.

De minim bun-simț era ca Lazăr să-și anunțe demisia, măcar în ceasul al 12-lea. Abia atunci ar fi dat dovadă, cât de cât, de faptul că înțelege și regretă grozăviile la care a participat activ, ca agent al regimului și securității politice, în acțiunea programatică de represiune politică.

Degeaba invocă Lazăr justificări similare celor date de naziști „eu mi-am făcut doar datoria, am aplicat legile momentului, am respectat ordinele”. Nimic nu-l spală de rușinea de a fi fost o unealtă conștientă a totalitarismului comunist, care astăzi, cu tupeu și cinism nemărginit, vrea în continuare să fie procurorul-șef al României democrate!