Dan Ștefan Motreanu

„Iresponsabilitatea ministrului Igaș va genera probleme României în UE”

Sunt literalmente stupefiat de rezultatele, fie ele și relativ incomplete, ale recensământului efectuat în perioada 20–31 octombrie anul curent și consider că INS, la comandă politică, prezintă opiniei publice un mare fals.

Datele referitoare la populația recenzată reprezintă o mistificare de zile mari, menită să servească unei fraude electorale de proporții în 2012 și, în paralel, să servească susținerilor politice ale președintelui Traian Băsescu.

INS a comunicat că au fost recenzate 19.599.506 de persoane. Nu au fost recenzate persoanele care au apelat la metoda autoînregistrării, persoanele din spatiile colective de locuit, persoanele recenzate prin structurile MApN, MAE, MAI. Estimativ, conform unor sociologi, ar mai fi vorba de circa 150.000 de persoane.

Ținând cont că la recensământul din 2002 s-au înregistrat 21.680.974 de persoane, rezultă o scădere de aproximativ 2.000.000 de persoane. Știu că natalitatea a scăzut în România, știu că mortalitatea a crescut, dar o pierdere de circa 2 milioane de persoane în doar 9 ani este de neconceput, mai ales dacă ținem cont de faptul că la recensământ s-au declarat și persoanele plecate din țară, inclusiv pentru o perioadă îndelungată. Între 1992 și 2002 s-a înregistrat o scădere de 1,12 milioane de persoane, dar la vremea respectivă nu s-au luat în calcul persoanele plecate în străinătate. Este adevărat, în 2002 numărul celor plecați era mult mai mic decât în 2011, dar circa 250–300.000 tot erau. O scădere în 2011 față de 2002 între 500 și 700.000 de persoane ar fi acceptabilă, dar mai mult nu.

Există o serie de date care demonstrează fie că recensământul actual a fost făcut de mântuială și nu este real, fie că au fost intenționat publicate eronat.

În 2002, în București au fost recenzate 1.926.334 de persoane. Acum, în 2011 ni se spune că sunt 1.628.426 persoane. Din start o astfel de cifră nu este credibilă, pentru că populația Capitalei, se vede cu ochiul liber, este mult mai mare, și nu iau în calcul persoanele care nu au buletin de București, deși și acestea ar fi trebuit înregistrate în București. Se înregistrează deci o scădere de 297.908 persoane în 9 ani de zile la nivelul Bucureștiului, ceea ce pare mai mult decât suspect. În primul rând – o spun sociologii – tendința în marile centre urbane este de creștere a populației în urma migrației interne.

Acum voi prezenta însă dovada că datele prezentate nu corespund realității. La alegerile prezidențiale și la cele două referendumuri din 2009, numărul total al alegătorilor înscriși pe lista electorală permanentă în București a fost de 1.782.211. Deci cu doar doi ani înainte, în București erau cu 153.785 mai multe persoane cu drept de vot decât numărul total al locuitorilor înregistrat acum, iar la cei 1,7 milioane de bucureșteni cu drept de vot mai trebuie să adăugăm – să zicem – minimum 150–200.000 de minori sub 18 ani. Este imposibil ca în nici doi ani de zile, Bucureștiul să fi pierdut peste 300.000 de locuitori.