Miron Alexandru Smarandache

„Istoria se repetă degeaba la Roșia Montană!”

Subiectul arzător al exploatării aurului și a celorlalte zăcăminte neprețuite de la Roșia Montană a fost întors pe toate fețele în ultima perioadă. Folosesc acest prilej și privilegiu parlamentar pentru a-mi exprima punctul de vedere, dar, în același timp, opinia mea reprezintă un îndemn la calm, la prudență, la moderație socială și politică, în condițiile în care multă lume s-a trezit în necunoștință de cauză să „atace” politicianist problema. Fără a mă pronunța în mod categoric despre viabilitatea acestui proiect, care trenează, iată, de aproape 20 de ani, aduc în fața Domniilor Voastre câteva argumente de ordin istoric, economic și, nu în ultimul rând, logic.

În primul rând, aș sublinia că Roșia Montană este un alt exemplu al incompetenței și incapacității statului român, reprezentat evident de politicienii care au condus țara după 1989. Tergiversarea acordării unei soluții privitoare la exploatarea aurului din Munții Apuseni este rușinoasă pentru clasa politică responsabilă de guvernarea României din ultimii 18 ani, de când datează povestea fără de sfârșit a Roșiei Montane. Istoria derulării acestui proiect controversat cuprinde numeroși potentați politici ai anilor trecuți și prezenți, dar, ca de obicei în România, nimeni nu a fost cercetat și nimeni nu răspunde pentru cele petrecute.

Până la a ne pronunța pro sau contra, sunt o sumedenie de întrebări legate de Roșia Montană ale căror răspunsuri rămân învăluite în mister, necunoscute opiniei publice. Unul dintre cele mai importante este redevența pe care o va obține statul român de pe urma realizării investiției din Apuseni. Mai pe înțelesul tuturor, mă refer la banii pe care țara noastră îi va câștiga după ce canadienii vor scoate tot aurul din munți. Deși a fost majorată, redevența cuvenită statului român este în continuare una nesemnificativă, comparativ cu valoarea aurului care va lua drumul... buzunarului investitorului. Am putea asista astfel la repetarea poveștii privatizării Petrom, afacere deloc profitabilă pentru România, în urma căreia, după cum am mai afirmat, zeci de mii de oameni au rămas

fără locuri de muncă, iar statul nu câștigă mai nimic. În opinia mea, există un real pericol pentru a se repeta istoria și la Roșia Montană, mai ales din cauza faptului că nimeni nu se grăbește să informeze corect românii despre prevederile acestui contract de asociere în urma căruia este foarte probabil ca noi să rămânem cu un dezastru ecologic, iar canadienii cu profiturile... Consider așadar că un prim pas înspre normalizarea situației ar fi desecretizarea acestei investiții, pentru ca românii să știe conținutul contractului și să poată emite păreri pertinente. Până atunci, ambele tabere, atât cei pentru, cât și contestatarii, sunt într-o sensibilă eroare în ceea ce privește exprimarea opiniei hamletiene, a fi sau a nu fi...

O altă nebuloasă a acestei investiții cu origini în anul 1995 se referă la utilizarea cianurilor în procesul de extracție a aurului și a celorlalte metale prețioase. De-a lungul timpului, canadienii s-au străduit din răsputeri, grație unor politici de lobby plătite cu bani mulți, să creeze o opinie potrivit căreia cianurația nu este nocivă într-o asemenea exploatare de mari dimensiuni. Specialiștii afirmă contrariul și susțin că după investiție nu va mai rămâne decât un deșert arid în mijlocul Apusenilor. Acum însă proiectul trimis de Guvern în Parlament nu răspunde nici acestei întrebări, iar demersul este de la bun început unul sortit eșecului, cel puțin din punct de vedere politic...