Viorel Marian Dragomir

„Jocurile de noroc dau dependență”

De-a lungul timpului s-au dezvoltat multiple forme de jocuri. Dacă rolul inițial a fost de a distra participanții, odată cu trecerea timpului, unele jocuri au fost gândite ca o sursă de câștig.

În plin proces de evoluție, azi se poate juca la aparate cu fise sau pe internet 24 de ore pe zi. Pasul de la spectator la jucător se face foarte repede, sub provocarea anturajului sau a mirajului câștigurilor ușoare și nemuncite.

Dependentul de jocuri de noroc ascunde la început acest lucru de familie, încearcă să facă rost de bani în orice mod, ignoră, în cele din urmă, realitatea din jurul lui, neglijează activitatea profesională sau relațiile de familie, nimic altceva în afara de jocul lui nu-l atrage și nu-i face plăcere. În timpul jocului pierde logica, se identifică cu jocul în sine, matematica lui dă erori în ceea ce privește sumele jucate sub speranța deșartă a unui posibil câștig, în timp ce programul mașinii de joc stoarce de orice bănuț victima sigură ce va reveni ori de câte ori mai poate rupe un ban de la gura copiilor și a familiei pentru a trăi în lumea lui – lumea jocului.

Deși dependența de jocuri de noroc este la fel de grea și gravă ca orice altă dependență, nu există legislație în Europa sau în România care să le interzică. În aceste condiții, încerc cel puțin restricționarea.

Având în vedere proliferarea sălilor unde se desfășoară jocuri de noroc, pentru protejarea minorilor atunci când vin de la unitățile de învățământ, am depus un amendament la proiectul de lege ce reglementează organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, cu introducerea mențiunii ca distanța minimă față de unitățile de învățământ să fie de 100 de metri.