Gheorghe Eugen Nicolăescu

„Jocurile președintelui”

Din când în când, atunci când îi convine, Traian Băsescu intră în pielea președintelui-jucător, uitând că rolul pe care i l-a rezervat Constituția României este doar cel de arbitru.

Joaca lui a însemnat de cele mai multe ori intervenția în probleme care nu aveau nicio legătură cu misiunea prezidențială, unul dintre locurile sale preferate de joacă fiind Palatul Victoria.

Imaginându-se președintele prim-ministru, a visat că luptă și iese învingător în bătălia cu recesiunea, a visat că a pus criza pe fugă și că a rezolvat toate problemele nerezolvate de numeroasele guverne portocalii Boc-MRU.

Dintr-o altă postură a sa, cea de președinte-justițiar, Traian Băsescu a mimat lupta cu marea corupție. Din păcate, săracul războinic nu a reușit să câștige niciuna dintre bătăliile pe care le-a inițiat, nu pentru că nu ar fi putut să câștige, ci pentru că nu au fost bătălii adevărate. Au fost doar lupte imaginare, în care armele au fost doar declarațiile pompoase despre „ce o să fac și cum o să fac”; am asistat la câteva episoade de justiție televizată, la telenovele cu acari-păun, cu NUP-uri și final așteptat. Cum să își dorească președintele să câștige bătălia împotriva băieților deștepți când băieții sunt ai găștii de la putere?

Cum să acționeze Traian Băsescu împotriva furtului și a hoților, când în Parlament hoția dovedită ocupă scaunul de președinte al Camerei Deputaților?

Cum să lupte acest președinte împotriva corupției, dacă el se află în vârful piramidei celor corupți, dacă el nu a lămurit nici până în prezent situația controversată a averii și proprietăților sale imobiliare?

Ce ar putea să mai facă, la ce jocuri de imagine să mai recurgă pentru a putea dezlipi de pe fața sa și a PDL-iștilor eticheta de corupți și incapabili?

La ce rol s-a gândit acum domnul președinte? La cel de detectiv, pe care nu l-a mai exersat de când căuta ziariștii răpiți în Irak.

Având în vedere că a rezolvat toate celelalte probleme aferente funcției prezidențiale, Traian Băsescu s-a hotărât să se implice personal în cazul deputatului Boldea, dat în urmărire internațională ca șef al unui grup infracțional.

Nu știm în ce calitate va face asta, dar ne-a anunțat că îl va căuta chiar și în găurile de șarpe din Kenya sau din Congo și îl va aduce în țară pe urmărit.

Nu știe cât va dura, dar ne asigură el, președintele, că se fac toate eforturile politice și că s-au declanșat toate procedurile în acest sens.

Să îl credem, să nu-l credem?

Cel mai bine ar fi să ne așezăm comod în fotolii și să așteptăm începerea noului serial electoral „Boldea și asociații”, din ciclul „Marii fugari din România”, un gen de serial difuzat cu precădere în campanii electorale.

În mod normal, pentru respectarea istoriei, nu ar trebui să lipsească secvențele filmate în Galați, în campania electorală din 2009, când Băsescu lăuda neobosit PDL-ul local din care făcea parte și proaspătul fugar. Nu ar trebui uitați anii în care personajul a fost vicelider al deputaților PDL-iști și nici perioada în care a aparținut grupului de traseiști trădători de la UNPR.