Constantin Severus Militaru

„Justiția are nevoie de resurse umane!”

Despre orice domeniu al vieții economice, sociale sau politice discutăm ajungem întotdeauna la concluzia că rolul justiției este unul covârșitor. De la rezolvarea unor diferendumuri comerciale, imobiliare, conflicte de muncă sau chiar soluționarea unor spețe electorale, totul ajunge la judecata sistemului de justiție.

În ultimii doi ani de zile, justiția a primit importante imbolduri de a se moderniza și eficientiza, fie că vorbim de adoptarea noilor coduri – penal și civil – sau a celor de procedură, fie că vorbim de înlăturarea imixtiunii politice în actul de justiție.

Rămâne însă încă în discuție politica resurselor umane din sistem. Altfel spus, în ciuda acestor reforme cruciale, numărul necesar al slujbașilor legii este în continuare necorelat cu nevoile societății românești.

Nu cred că trebuie să analizăm statisticile Consiliului Superior al Magistraturii ca să aflăm că unii judecători au pe rol și peste 2.000 de dosare anual. Nu ne trebuie decât să mergem într-o instanță și vom observa supraîncărcarea magistraților cu sute de dosare sau termenele din ce în ce mai lungi pe care instanțele sunt nevoite să le acorde cauzelor.

Este adevărat că există cauze cu grad redus de dificultate, dar există și dosare ale căror rechizitorii însumează sute și mii de pagini.

Ce om de bună-credință poate crede că un magistrat poate măcar lectura minuțios întregul dosar al unei cauze, când pe ordinea sa de zi se află concomitent zeci de dosare?

Cum putem spera la reducerea numărului de erori judiciare în aceste condiții?

De asemenea, cum ne putem propune obiective de tipul „celeritatea proceselor” când judecătorii sunt obligați să înscrie cauze și peste șase luni de la sesizarea lor?

Soluția se află în regândirea politicii resurselor umane din magistratură, și aici este vorba atât despre atragerea de noi oameni, selectați exclusiv pe principiul competenței, dar și de stimularea salarială corespunzătoare a întregului personal dedicat actului de justiție.

De asemenea, în ciuda existenței unui număr uriaș de facultăți de drept, calitatea absolvenților nu este întotdeauna cea dorită. Aici mă gândesc la reorganizarea Institutului Național al Magistraturii, care să poată selecta mult mai devreme decât după absolvire tineri care pot purta cu succes numele de magistrat.