Laurențiu Nistor

„Justiția este împotriva corupției sau partenera ei?”

Din momentul în care am asistat cu toții la întoarcerea propriului avocat împotriva lui Ceaușescu, lepădându-se de deontologia unei meserii nobile, se poate spune că justiția, la noi, a luat o turnură cel puțin ciudată: în primul rând împotriva ei însăși, apoi împotriva poporului român.

În orice țară normală, justiția este cea care aplică legea pentru a restabili sau menține dreptatea, pentru a găsi și a repune adevărul în drepturile sale firești, pentru a-i pedepsi pe cei care s-au crezut mai presus de lege. În România, chiar mai rău decât pe vremea lui Ceaușescu, justiția virusată cu virusul portocaliu a devenit garda pretoriană a băsismului. Procurorii, mai ales cei ai DNA, instrumentează dosare după cum li se ordonă – mai exact, cum li se sugerează prin intermediul mass-mediei. A rămas celebru cazul lui „Nu e bine, domnuʼ chestor, nu e bine...”

Dacă e interesul ca un dosar să se mușamalizeze, cum a fost cel cu casa din Mihăileanu, ori dosarul „Flota”, în care s-a „demonstrat” că dispariția unei întregi flote a fost chiar un lucru „benefic poporului român”, acesta se va închide cu NUP cu o viteză demnă de o cauză mai bună, indiferent cum, numai NUP să fie. Dacă însă trebuie să nu fie începută vreo anchetă, poate să trimită Guvernul oricâte dosare vrea la parchet, că nu se va ocupa nimeni de ele, nici măcar să le dea număr!

Dacă totuși s-a pornit o oarecare procedură de urmărire, atunci se aplică varianta Ridzi și se trage de timp până la calendele grecești, ca să se prescrie fapta și să nu care cumva să sufere vreun basist ceva neplăcut. În caz că, totuși, procuratura bagă dosarul în instanță, atunci se aplică iarăși același principiu: dacă este un băsist asupra căruia pleoapa „tătucului” se pleacă cu îngăduință, judecătorii trebuie să aibă grijă ca totul să se termine frumos ori să nu se mai termine vreodată. Dacă e vreun inamic politic de-al ocupantului de la Cotroceni, atunci va fi închis chiar fără să existe motive – cazul Năstase este de notorietate în acest sens.

Cum era și normal, atâta vreme cât cei care interpretează Constituția cum vor ei sunt la cheremul lui Băsescu, acesta fiind „stăpânul pixului care aprobă”, el și-a perpetuat, pentru liniștea personală, prezența oamenilor obedienți în fruntea parchetelor. Și, uite-așa, de la Parchetul General, o mută marineluʼ la DNA pe Codruța Kövesi. Bineînțeles, cu mentalitățile și (in)acțiunile care i-au slujit de minune pe Băsescu și-au fugărit oamenii până și prin sfânta biserică, doar pentru că au avut curajul să voteze contra tiraniei unui ins ce maculează de aproape un deceniu fotoliul Președintelui României.

Însă de-acum, în noua sa funcție, doamna Kövesi trebuie să înțeleagă următorul aspect. La anul, grație faptului că am reușit, pe de-o parte, să deblocăm multe fonduri europene, iar pe de altă parte, să forțăm absorbția masivă a acestora, foarte mulți bani din buget vor fi folosiți pentru aceste atrageri de fonduri, ca să putem relansa economia României. Dacă DNA nu își va aduce contribuția în recuperarea miliardelor de euro dând drumul la dosarele pe care, sub pretextul independenței procurorilor și al faptului că durata unei anchete nu este stabilită prin niște acte normative, le lasă la bunul-plac (ca să nu spunem, uneori, chiar interes) și la competența (nu rareori discutabilă) a procurorilor, există riscul ca, la bugetul de stat, să nu mai fie banii necesari nici