Vasile Popeangă

„Justiția – reformă sau șantaj?”

Încă de când ne-am arătat interesul de a intra în Uniunea Europeană, pentru acest obiectiv ni s-au tot impus valurivaluri de liste pline cu cerințe pe care trebuia să le îndeplinim. Rând pe rând, am luat fiecare domeniu în parte, ajustându-le și actualizându-ne legislația specifică pentru a le face compatibile cu cele ale Uniunii Europene. Era de înțeles: când vrei să intri în casa cuiva, trebuie să te adaptezi și să respecți regulile casei... Mai câine-câinește, am reușit să trecem hopuri pe care nici măcar nu ni le-am închipuit ori care au depășit puterea noastră de imaginare – ne aducem aminte cu toții, de exemplu, șocul când, printre primele cerințe ale Uniunii, a fost cea referitoare la homosexualitate...

Domeniul justiției, în schimb, a fost folosit de către reprezentanții portocalii ai Europei pe post de măciucă, să ne liniștească în pretențiile noastre. Nu am avut, așa cum s-a zis, nicio reformă a sistemului, ci doar un mecanism de constrângere, de șantaj, pentru realizarea unor obiective pur politice, fără o tangență reală cu justiția, în condițiile în care, tehnic, îndeplineam toate cerințele impuse. Dacă la cerințele de pe agricultură, mediu și celelalte a fost imposibil să ni se pună piedici, pentru că realitățile erau palpabile și nu puteau fi negate ori strâmbate, singurul domeniu în care se putea interpreta fantezist în pur stil băsist a fost cel al justiției, unde poți fi mințit pe față, iar dacă ripostezi, riști să ți se taie și bruma de fonduri pe care le mai primești pentru miliardul și ceva cu care cotizăm anual la bunăstarea altora.

Cea mai bună dovadă că este așa o poate vedea oricine în raporturile MCV! Acestea sunt noua fata morgana: când zici că ai pus mâna pe ea, abia atunci realizezi cât de departe s-a dus, de fiecare dată tot mai departe, și mai departe... Cam așa trebuie să se simtă și măgarul dus de nas de către proprietar cu morcovul legat de băț, ca să meargă încotro vrea stăpânul, împotriva voinței tenacelui animal.

O altă dovadă că justiția e folosită ca mijloc de șantaj și ca piedică politică (dictată!) pentru a adera la Spațiul Schengen e că ni s-au impus niște norme obligatorii care ori nu există în restul Europei, ori sunt chiar nerecomandate de înseși organismele europene (a se vedea Comisia de la Veneția) ori, în cel mai bun caz, dacă există pe undeva acele norme, ele sunt mult atenuate. Un exemplu rămâne pragul la referendumul de demitere a președintelui: Comisia de la

Veneția nu-l recomandă, majoritatea țărilor europene nu au așa ceva, cele care au nu depășesc 30%, doar nouă ce ni s-a mai impus jumătate plus unu! De ce? Pentru că poporul român trebuia să fie un cobai, îngenuncheat, să se arate că nu votul cetățenilor este cel care contează în democrația europeană PPE-istă, așa, ca să nu i se urce cumva democrația la cap și să creadă că în Europa o fi cumva egalul celorlalți, care, după cum declară, ei vor democrație, dar nu pentru căței! Niște ortodocși amărâți, care nici măcar un mic imperiu n-au fost în stare să facă, să jumulească și ei acolo câteva secole măcar din averile altora, dar acum vor egalitate-n drepturi cu cei care au fost stăpâni mai mereu...