Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·17 iunie 2014
Informare · informare
Daniel Tudorache
Discurs
„Klaus Iohannis, suspect de fals și uz de fals”
A venit un nou an decisiv pentru scena politică și socială a României, a venit un an care promite să aducă schimbare și noi perspective.
Marea necunoscută este încă reprezentată de numele candidaților la cea mai înaltă funcție în stat. Și acum, ca și săptămâna trecută pot doar să spun că în formularea ipotezelor folosim multe variabile.
O figură nouă, care răsare în mijlocul discuțiilor despre prezidențiabilitate, este primarul Sibiului, Klaus Iohannis. Îmi permit să deschid subiectul prin a afirma că toate acele calități care transformă un om politic într-un bun primar nu sunt întotdeauna suficiente pentru a transforma un primar într-un bun președinte.
Fără a-i contesta realizările ca primar, sunt de părere nu doar că Iohannis nu mi se pare pregătit să facă față unei campanii prezidențiale, dar nici nu mă convinge că ar fi suficient de curat și motivat să participe la această campanie.
Dacă funcția de primar îi aducea numeroase avantaje de imagine, posibilitatea participării sale la campania electorală pentru prezidențiale ca unic reprezentant al dreptei este o mișcare periculoasă, care aduce în prim-plan toate „bagajele” cu care acest purtător al legendei nemțești vine după el.
Vorbim aici despre mafia imobiliară care este în floare și în fosta capitală culturală europeană, iar Klaus Iohannis este nimeni altcineva decât o figură marcantă atunci când se vorbește despre retrocedări ilegale, achiziții dubioase și tot felul de astfel de fărădelegi.
Perioada de precampanie este destinată marilor dezvăluiri, atentelor cercetări și surprizelor de proporții, iar domnul Iohannis nu contenește să ne surprindă.
Cine îl poate categorisi ca fiind credibil când tot ceea ce continuă să iasă la suprafață trădează trădare și încălcarea sistemului? Unde și când putem vorbi de trăsăturile acelea caracteristice unui redutabil candidat al dreptei în cazul primarului Sibiului? Unde și când putem stabili, nota și parafa faptul că ne-a convins că este un prezidențiabil veritabil când tot ceea ce aflăm despre Domnia Sa este că niște decizii nu tocmai corecte luate cu ceva vreme în urmă se întorc să îl bântuie?
Faptele sunt următoarele: președintele PNL nu s-a sfiit să comită falsuri în declarațiile de avere depuse periodic în calitate de primar al Sibiului, a câștigat 200.000 de euro de pe seama unor imobile cumpărate în baza unor acte false, a fost participant din umbră la un simulacru de cercetare penală în anul 2000 și așa mai departe.
Stimați colegi, eu nu sunt convins!
Nu pot susține sau aplauda sau măcar înțelege candidatura unui individ de o calitate morală îndoielnică, a unui politician care profită de funcția sa. Klaus Iohannis nu este credibil ca prezidențiabil.
Închei cu o frământare personală. Dacă acest primar s-a folosit de funcția sa pentru a da tunuri imobiliare, acest om, din funcția de președinte, de ce ar fi capabil?