Gabriela Maria Podașcă

La 1 ianuarie 2019 România va prelua, în premieră, președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, una dintre cele mai importante responsabilități din cei 12 ani ca stat membru.

În cursul președinției sale, Bucureștiul va avea de gestionat acorduri de închidere a unor dosare-cheie pentru politica europeană, precum și prezidarea ieșirii Marii Britanii din UE. Președinția României va încheia negocierile privind bugetul UE pe termen lung – cadrul financiar multianual pentru perioada 2021–2027 –, va asigura tranzițiile la nivelul instituțional – în special următoarea Comisie și Parlament –, precum și finalizarea dezbaterii privind viitorul Europei – și organizarea Summitului Zilei Europei 2019 de la Sibiu.

Dar ce se va întâmpla cu proiectele României în domenii-cheie, precum social, sănătate sau educație? Ceea ce ar trebui să fie o oportunitate de a promova măsuri pentru îmbunătățirea situației la nivel național în domenii majore și de a influența, în egală măsură, deciziile strategice la nivel european se va transforma, din păcate, într-un moment ratat. Președinția română va fi umbrită de retorica domnului Dragnea și a Guvernului Dăncilă cu privire la statul de drept și la paranoia acestora apropo de influența externă și presiunile la care e supus statul.

Proiectele care contează într-adevăr pentru România și care ar aduce plusvaloare cetățenilor din perspectiva drepturilor lor sociale vor rămâne necunoscute nu doar pentru celelalte state membre UE, ci și pentru români. Oportunitatea oferită de mandatul pe care îl vom avea în 2019, de a face valorile Uniunii cunoscute românilor, de a le explica responsabilitățile pe care le avem ca stat membru, precum și beneficiile pe care ni le oferă aderarea la pilonul european al drepturilor sociale sau la politica de coeziune, este pe cale să fie ratată din cauza incompetenței și orgoliului guvernării Dragnea–Dăncilă.

Într-o declarație în Parlamentul României, săptămâna trecută, premierul Viorica Dăncilă vorbea despre mottoul președinției Consiliului UE în mandatul țării noastre, care va fi: „Coeziunea ca valoare comună europeană, despre o Europă a convergenței, care va avea ca priorități reducerea decalajelor și promovarea drepturilor sociale”.

Aceste declarații nu se reflectă însă și în susținerea de proiecte concrete la nivel național. Măsurile pe care le-am propus în Parlament în acest an au vizat creșterea calității intervențiilor în rândul unor categorii sociale vulnerabile de care suntem direct responsabili – copii și tineri. Am propus modificări legislative dedicate copiilor diagnosticați cu tulburare de spectru autist, tinerilor care urmează să părăsească sistemul de protecție special sau persoanelor care nu au o locuință și nici documente de identitate. Toate acestea, măsuri sociale care ar fi putut face diferența pentru persoanele aflate într-o situație reală de vulnerabilitate, dar care nu au fost susținute de majoritatea parlamentară, deoarece a avut întâietate decizia politică, și nu responsabilitatea pe care o avem ca parlamentari aleși de cetățeni.