Daniel Constantin

La 15/28 noiembrie 1918 Consiliul Național Român a convocat Congresul General al Bucovinei, ținut în Sala Sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuți, sub președinția lui Iancu Flondor, care a votat în unanimitate, cu sprijinul majorității reprezentanților germani și polonezi, unirea cu România:

„După sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile (care – n.a.) și-au câștigat dreptul la libera hotărâre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei dezrobite se îndreaptă către Regatul României. [...] De aceea, noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestit singur cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm: unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare, până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României.”

În anul centenar este important să ne raportăm cu mai multă atenție și responsabilitate la trecut și să conștientizăm identitatea pe care o avem, dobândită mai ales prin jertfa celor care au trăit înaintea noastră. La 100 de ani distanță România trebuie să facă o nouă unire, cea a spiritului fiecăruia dintre noi, împlinit de apartenența la o comunitate în care lucrurile funcționează, iar decența vieții de zi cu zi este o realitate.

România trebuie să continue procesul de modernizare și de occidentalizare instituțională, economică și culturală, dar să rămână, în același timp, cu o identitate statală proprie și puternică, aptă să ne facă niște parteneri credibili și demni de luat în seamă la oricare masă politică a lumii la care ne-am așeza. Cred cu tărie că numai confruntarea cu adevărul și cu ceea ce suntem ne poate ajuta să fim liberi și să renaștem ca țară.

Așadar, la 100 de ani de la Marea Unire România are nevoie de o nouă unire, cea sufletească, iar unirea Bucovinei cu patria-mamă a fost în primul rând acest lucru.

Mai mult decât atât, trebuie să ne reconectăm cu cei plecați peste hotare în căutarea unui trai mai bun și să creăm premisele revenirii lor în țară. Așadar, avem nevoie de lucruri concrete în anul centenar 2018 și de gândirea unor proiecte de țară deosebit de importante.

Mai mult ca niciodată, trebuie să fim Pro România!