Dan Răzvan Rădulescu

La 27 septembrie, în cadrul evenimentului „Educația, încotro?”, am coordonat atelierul dedicat învățământului preuniversitar privat, la care am invitat manageri și profesori din sistemul particular de învățământ, alături de care am încercat, printr-o analiză SWOT, să identific punctele tari, punctele slabe, amenințările și oportunitățile pe care aceștia le întâmpină.

De ce am optat pentru un studiu asupra sistemului particular de învățământ? Pentru că învățământul din România nu înseamnă doar școli publice, așa cum mulți dintre noi suntem obișnuiți să credem.

Pe lângă sistemul tradițional, în țara noastră funcționează o rețea în continuă dezvoltare de școli private, unde copiii din familii cu posibilități financiare medii sau peste medie fac cunoștință cu un mediu modern și atractiv de învățare. Dacă, până de curând, învățământul particular era considerat

o zonă de nișă, în condițiile în care sistemul românesc de învățământ trece prin schimbări care par să nu mai ajungă la sfârșit, tot mai mulți părinți apelează la varianta oferită de școlile private.

Am descoperit, prin intermediul acestei ședințe de lucru, oameni cu viziune, profesori care promovează excelența în educație, fără să uite că scopul cel mai important al școlii este acela de a forma lideri de caracter. Cel mai mare avantaj al sistemului privat s-a dovedit a fi acela că pe primul plan se află siguranța, securitatea și starea de bine a copilului. Cred cu tărie că sistemul de stat poate lua, în multe aspecte, drept model sistemul particular. A venit momentul să definim performanța în termeni de dezvoltare continuă și să punem în valoare talentele și aptitudinile copiilor cu care lucrăm. Avem nevoie de elevi dezinvolți, care înțeleg și aplică ceea ce citesc sau învață, calitatea învățământului definindu-se prin performanțele elevilor din viața reală, nu din spațiul aseptic al școlii.

În perioada regimului comunist, învățământul a constituit atribuția exclusivă a statului, învățământul privat fiind nepermis. Pe fondul schimbărilor ce au intervenit în sistemul românesc de învățământ după Revoluția din 1989, legislația permite, pe lângă sistemul public al serviciilor educaționale, funcționarea unor instituții care oferă servicii educaționale cu caracter privat. Legea învățământului nr. 84 din 24 iulie 2005 este prima lege ce reglementează organizarea și funcționarea actualului sistem de învățământ public și privat din țara noastră. Articolele acestei legi prevăd faptul că sistemul național de învățământ este constituit din ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ de diferite tipuri, niveluri și forme de organizare a activității de instruire și educare. Sistemul de învățământ din țara noastră cuprinde unități și instituții de învățământ de stat și private.

Legea educației naționale nr. 1 din 2011 aduce reglementări cu privire la învățământul privat și confesional românesc. Unitățile private de învățământ sunt unități libere, deschise, autonome, atât din punct de vedere organizatoric, cât și economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituție. Învățământul privat preuniversitar se organizează și funcționează cu aceleași niveluri și în aceleași tipuri de unități de învățământ ca învățământul preuniversitar de stat. Legea învățământului conține prevederi referitoare la statutul, structura și organizarea instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar cu caracter privat, toate concentrate însă într-un singur articol. Cred cu tărie în necesitatea adoptării unui cadru legislativ mai elaborat, care să prezinte, exhaustiv și explicit, materiile în care statul coordonează și sprijină sistemul particular de învățământ.