Constantin Niță

Mulțumesc, domnule președinte. Stimați colegi,

Sigur că mă așteptam de la un fost ministru la o analiză mai serioasă și mai profundă a sistemului energetic și cumva să spună și ce a făcut Domnia Sa cât a fost ministru și ce au făcut și predecesorii Domniei Sale, care au condus acest sistem energetic și din care, sigur, nu prea a rămas mare lucru.

Eu sper ca, în urma mea, să rămână ceva, ceva bun pentru sistemul energetic național. Trecând peste afirmațiile fără substrat incluse în textul moțiunii simple, așa cum vă spuneam, avem ocazia astăzi de a discuta cu adevărat despre sistemul energetic românesc, despre ce am găsit când am preluat mandatul de ministru delegat pentru energie, în decembrie 2012, despre realizări, despre proiecte și despre cât de important este să avem coerență în elaborarea politicilor energetice și a celor industriale.

Când am preluat mandatul de ministru delegat pentru energie, sectorul energetic din România tocmai se confrunta cu efectele politicilor aplicate de guvernele anterioare, care au creat condiții excesiv de avantajoase, practic cu dedicație, pentru dezvoltarea de capacități energetice în surse de energie regenerabilă.

Am preluat un sector de producere a energiei cu instalații învechite, cu investiții nerealizate, obligatorii de conformare cu cerințele de mediu, pasibile de infringement și nici măcar demarate, deși perioadele de conformare impuse prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană fuseseră depășite de mult. A trebuit să luăm măsuri imediate pentru stoparea creșterii rapide a energiei regenerabile în sistemul energetic național din cauza unei scheme de susținere care nu a luat în considerare suportabilitatea prețului la consumator și impactul asupra competitivității industriei locale.

În plus, obligativitatea absorbției cu prioritate în sistemul energetic a surselor de energie regenerabile, care nu se aplică în toate statele membre ale Uniunii Europene, ridică mai probleme de siguranță a rețelelor electrice și disproporționează piața de electricitate, punând în dificultate companiile termoenergetice care constituie rezerva de capacitate în sistem necesară siguranței sistemului.

Stimați colegi,

Da, într-adevăr, România poate deveni un pol energetic și așa ar trebui să fie, având în vedere resursele energetice interne și potențialul sistemului energetic național cu un mix diversificat de resurse. În baza acestui deziderat, încă de la preluarea mandatului meu, în lipsa unei strategii energetice actualizate, am realizat, în cadrul Departamentului pentru Energie, o analiză și o evaluare a sectorului energetic în contextul politicilor europene de energie și mediu și ținând cont de țintele ambițioase propuse de Comisia Europeană pentru orizontul de timp 2030. Pornind de la realitățile existente și luând în considerare utilizarea eficientă a resurselor autohtone, am identificat un necesar de investiții pe trei direcții: în sectorul de producere a energiei, în vederea conformării cu cerințele de mediu și asigurării necesarului de capacitate previzionat pentru anii 2020–2025; în sectorul de echilibrare a sistemului energetic, în condițiile creșterii accelerate a surselor de energie regenerabilă; și în interconectări pentru întărirea sistemului energetic și diversificarea surselor de aprovizionare, dar și de comercializare a electricității produse în România.