Ion Călin

„La început de an școlar și de drum”

În fiecare an, în jurul datei de 15 septembrie, începe un nou an școlar, eveniment unic, anual, în viața noastră, a tuturor.

Azi, în aceste vremuri de criză mondială, care nu este numai una exclusiv financiar-economică, ci, în egală măsură, morală, sufletească și intelectuală, se încearcă, precum la începutul fiecărui an școlar, ca fiecare dintre cei implicați în procesul de învățământ să își găsească menirea: menirea de elev, menirea de părinte, menirea de dascăl sau menirea comunității.

Iar noi, ceilalți, încercăm să ne redescoperim și să credem în valorile morale ale învățământului românesc, în rosturile învățăturii pe care, de la Spiru Haret încoace, le tot invocăm în spiritul unei tradiții sănătoase, dar pe care vremurile ce au urmat au îmbolnăvit-o aproape iremediabil.

E singura credință ce poate aprinde minima speranță...

Începutul anului școlar reprezintă o bucurie și o provocare pentru fiecare dintre cei care fac parte din el, dar și pentru cei care urmăresc din afară acest eveniment. Este clar că sistemul nostru de educație are probleme serioase, este evident că școala noastră are nevoie de schimbări profunde, mai ales că viitorul elevilor noștri și viitorul națiunii noastre depind de capacitatea de a descoperi cauzele, de a propune soluții și de a implementa schimbări. Știm cu toții că societatea de mâine va arăta așa cum arată școlile noastre astăzi. În fața acestei responsabilități uriașe, îndemnul pentru fiecare dascăl este să nu renunțe la a investi în viețile elevilor cunoaștere, valori și idealuri înalte, să nu se lase influențați de vremuri, ci să se ridice deasupra lor, să fie biruitori și demni, modele vrednice de urmat pentru discipolii lor.

În fața aceleiași responsabilități, părinții trebuie să se implice activ în educația copiilor, să fie prezenți în viața școlii, alături de profesori, iar elevii noștri trebuie să accepte

provocarea competiției, a muncii, a disciplinei și a studiului cu seriozitate, să nu uite că nimeni nu a reușit vreodată fără școală.

Elevii ar trebui să înțeleagă că sunt cei în care ne investim astăzi cu dăruire și speranță pentru un mâine pe care îl dorim altfel, mai frumos, mai curat, cu școli mai bune și mai atractive.

Nouă, ca demnitari, ne revine sarcina ca reforma pe care o propunem să vizeze cu adevărat calitatea, nu cantitatea, performanța, nu simularea ei, ca școala românească să nu mai fie pentru copiii noștri doar un furnizor de diplome, ci un furnizor de programe de formare în pas cu vremurile, adaptate competiției internaționale. Or, asta se face cu profesori bine pregătiți și atent selecționați, cu sisteme de predare compatibile școlii europene, cu sisteme de notare corecte, standardizate.

Însă, oricât de bună ar fi o lege, nimic nu poate să înlocuiască ceea ce face fiecare dascăl în clasa în care intră, clădește acolo în sala de clasă succesul școlii, în asta stă performanța școlii. În sala de clasă se trăiește performanța, în sala de clasă se reușește creșterea copiilor drepți, deștepți, buni, oameni performanți în viață.