În fiecare an, la data de 1 decembrie România sărbătorește Ziua Națională, sărbătoare foarte importantă și la fel sărbătorită de toate țările europene.
În anul 1918, marea majoritate a statelor Europei de astăzi s-au desprins de imperiile care dominau și au trecut la o construcție proprie a destinelor fiecărei țări în parte.
Fiecare țară sărbătorește în felul ei, după tradiții și specific național, iar România ne-a obișnuit cu depunerea de coroane de flori la Arcul de Triumf din București, acolo de unde se dă tonul sărbătoririi în toată țara.
La fel ca majoritatea românilor, minoritățile naționale, fiecare în modul lor, depun coroane de flori și participă cu inima alături de majoritatea românilor la această sărbătoare.
În acest an, sărbătorirea Zilei Naționale coincide cu alegerile prezidențiale, dar, în egală măsură populația țării trăiește fiecare eveniment în parte, astfel încât atât pentru primul, cât și pentru cel de-al doilea va avea același interes.
Anul 1918 reprezintă astfel un simbol atât pentru România, cât și pentru alte țări, tocmai prin desprinderea tuturor de imperiul austro-ungar, în dorința de a-și construi singuri destinul, de a deveni și a se transforma în state naționale independente, independența devenind un atribut al țărilor civilizate și dezvoltate.
Pentru acest motiv, personal, la fel ca fiecare român, transmit din toată inima un sincer „La mulți ani, România!” *
## „Ce votăm, Traian Băsescu sau Mircea Geoană?”
Politicieni mai vechi sau mai nou-intrați în Parlamentul României, pe noul sistem de vot uninominal, promovat în aceeași măsură de însuși Președintele României, dar și de Parlament, și-au adus aminte că Traian Băsescu și-a dorit mult schimbarea clasei politice și, în mare măsură, a și reușit, întrucât circa 60% dintre parlamentarii aleși sunt noi.
Acum, Președintele României, pe aceeași temă, și-a clădit campania electorală pentru un nou mandat la Cotroceni, însă tema a fost deja epuizată, o știm bine cu toții. Așadar, clasa politică din România, și nu numai, și-a pus întrebarea: de ce folosește președintele aceeași temă?
Explicațiile sunt mai multe și, dacă ar fi să le analizăm în ordinea importanței lor, am pune pe primul loc lipsa de idei, lipsa de programe pentru România, or tocmai acum România are nevoie de proiecte de viitor, mai ales proiecte economice. Și de aici începe totul, cu o analiză pe mai multe paliere, cu importanță la fel de mare pentru fiecare subiect, fie că se
numește învățământ, sănătate, agricultură, justiție sau mediu.
Dacă la alegerile trecute pentru Președinția României Traian Băsescu și-a ales un țel sigur și un mesaj clar: Adrian Năstase și eradicarea corupției la nivel înalt în România, în acest mandat, pentru alegeri mult mai importante pentru țara noastră, același candidat nu mai are mesaj, trăgând cu „gloanțe oarbe” după moguli și parlamentari, în vederea reducerii numărului lor și minimalizării importanței acestora în viața politică, după ce la alegerea lor a spus altceva.
Se pare că Traian Băsescu se prezintă în aceste alegeri obosit de un mandat fără realizările pe care le-a promis, precum: „Să trăiți bine!” și „La bine și la greu”, rămase fără esența faptelor.
Dacă la toate acestea mai adăugăm că nu poți lupta de unul singur împotriva tuturor și că nu-și găsește niciun aliat în Parlament, întrucât nimeni nu mai dorește colaborarea cu partidul-stat, putem considera că decizia cetățenilor ar fi clară, însă nu se știe niciodată ce votează cetățenii.
De multe ori surprizele sunt atât de mari încât orice analiză este răsturnată de realitate.
*
## „Se așteaptă din nou marea confruntare”
După primul tur al alegerilor prezidențiale s-a constatat că sondajele de opinie și studiul politic au ajuns și în România la rang de știință, în sensul că acestea au prevăzut cu multe luni în urmă un rezultat care s-a și întâmplat: primii doi clasați sunt Traian Băsescu și Mircea Geoană, la diferență de 1,3%, ceea ce face ca turul II al alegerilor să devină foarte disputat.
Nu a lipsit nici surpriza acestui prim tur, iar aceasta se numește Crin Antonescu.
Partidul Național Liberal și candidatul lui, Crin Antonescu, sunt primii învingători, chiar dacă după primul tur nu au reușit să depășească 20% din sufragiile de vot.
Foarte rapid s-au regrupat și au hotărât că sunt alături de cei care i-au sprijinit, chiar dacă în doctrine sunt diferiți. Se așteaptă o nouă confruntare televizată între finaliștii acestor alegeri care, însă, de această dată sunt poziționați total diferit în noile sondaje de opinie, de luat în mod serios în seamă.
Astfel, Traian Băsescu se prezintă singur și nesprijinit de nimeni.
Mircea Geoană se prezintă mult mai proaspăt, cu idei și proiecte viabile, sprijinit de întreaga clasă politică din România și cu un Guvern pregătit a-și prelua atribuțiunile, în frunte cu premierul acceptat de toți, Klaus Iohannis, chiar înaintea sărbătorilor de Crăciun.
Se mai așteaptă o confruntare televizată la care mulți cetățeni nehotărâți se vor uita încă odată pentru a-și cristaliza o opinie deja formată, dar asta nu va schimba foarte mult situația deja conturată.
Confruntarea nu va aduce nimic nou, decât acuze reciproce pentru ceea ce nu a făcut Traian Băsescu și pentru ceea ce ar vrea să facă Mircea Geoană, în calitate de președinte. Această confruntare va fi, cu siguranță, în favoarea celui care prezintă proiectele de viitor, întrucât la președintele actual cetățenii pot compara promisiunile sale cu trecutele realizări, mult discutate și contestate în cea mai mare măsură.
Acum, pe data de 1 decembrie, când scriu această declarație politică, ca urmare a unor analize proprii, dar nu numai, candidatul Mircea Geoană este, în opinia personală,
mai bine plasat în sondaje și prevăd un scor de circa 52–53% pentru acesta, în dauna actualului președinte, care apreciez că va obține circa 47–48% din sufragiile alegătorilor, dar votul popular se poate răsturna și într-o singură zi.
*
## „Rezultat așteptat sau surpriză?”
Rezultatul alegerilor prezidențiale anunțat de exit-poll-uri și cel final, după numărarea voturilor de către Biroul Electoral Central, nu au corespuns nici măcar parțial, existând o mare diferență, care a creat confuzie și multe semne de întrebare.
Reprezentanții ambelor partide aflate în cursa pentru obținerea mandatului de președinte au anunțat că sunt câștigători după numărarea în paralel a voturilor lor, ceea ce a făcut ca ambii candidați să declare că sunt câștigători, în realitate văzându-se o diferență de doar 70.000 de voturi.
Informațiile primite de cele două staffuri de campanie arătau fiecăruia dintre partide că au fost multe imperfecțiuni la urnele de vot, ceea ce a creat iluzia că ambele au dreptate. Și totuși, unde există dreptate în alegeri? Cred că nicăieri, pentru că patima și argumentele fiecăruia sunt de natură să nu mulțumească niciodată cealaltă parte.
Contestațiile făcute la Curtea Constituțională a României sunt și ele în măsură de a clarifica o situație inedită a alegerilor prezidențiale, o situație nemaiîntâlnită în România până în prezent, acestea având o mare miză pentru viitorul politic, dar și economic al României.
Care este deznodământul tuturor acestor contestații încă nu se știe, însă începe să se clarifice pe zi ce trece ceea ce se va întâmpla în viitorul apropiat, în sensul că așteptăm cu toții mai multe lucruri deodată: un nou guvern, noi miniștri competenți pentru situația actuală, deblocarea tuturor situațiilor postelectorale, reluarea activităților curente a firmelor și a serviciilor în România și tot ceea ce rezultă din acestea.
Pe lângă toate zilele grele care ne așteaptă pe timp de criză, parlamentarii au un rol deosebit de important în ceea ce va urma, pentru motive economice cu semnale nu din cele mai bune, ci, dimpotrivă, din cele de care România nu a avut parte în ultima vreme. Nu ar fi de recomandat ca criza economică să fie dublată de cea politică, pentru orgolii sau interese proprii ori de partid, pentru că investițiile în economie, atât interne, cât și cele din străinătate, vin să întărească economia națională, acum, într-un moment deosebit de important pentru țară.
Personal, sunt convins că toate cele legate de criză se vor termina odată cu numirea unui nou guvern, care va fi validat repede și cu multă responsabilitate de Parlament.
*
## „Am votat după conștiință”
Primul tur al alegerilor prezidențiale a fost precedat de un adevărat spectacol al declarațiilor, prin care candidații au fugit care mai de care după audiențe în emisiuni televizate, din care nimeni nu mai înțelegea aproape nimic, sau, chiar dacă începea să înțeleagă ceva, ar fi trebuit ca în același timp să urmărească toate declarațiile, de la toate posturile de televiziune.
Ce a rezultat din acest haos, voit parcă de unii, neputând fi oprit de către alții dintre candidați, a fost ceea ce am văzut după rezultatele primului tur: oamenii sunt sătui de scandaluri și vorbe goale, de promisiuni și de susținerile financiare cel puțin dubioase din spatele candidaților, de pitoreștile
declarații și de trădătorii dispuși să schimbe partidul de la o clipă la alta, fără rușine, ci doar din interese, meschinăria și schimbarea doctrinei fiind doar vorbe de dicționar.
Am vorbit cu mulți cetățeni, nefiind direct implicat în campania pentru prezidențiale, deși, ca deputat sau om politic, era normal să am o opțiune de candidat, în care am crezut și cred și în continuare.
Este interesantă viziunea unora despre alegeri, în general: oamenii simpli de la țară așteaptă să vadă ce li se dă, în proporție de 50% dintre cei care merg la vot, ei înșiși neavând nicio viziune despre ce se întâmplă în jurul lor, cu toate că au televizor și nu numai. Alții, cetățenii din orașe, care văd, știu și sunt bine informați din presă sau de pe internet cu ceea ce se petrece în țară și spre ce ne îndreptăm, iar ultima categorie, a membrilor activi de partid, care trăiesc din reușita sau nereușita celor pe care îi susțin, trăind mai bine sau mai puțin bine din influența sau traficul de influență pe care îl consideră o armă solidă a vremurilor pe care le trăim.
Cine va câștiga este greu de anticipat, însă cu siguranță că civilizația va lua locul ignoranței, competența va înlocui traficul de influență, tinerii vor lua locul celor expirați politic, România europeană va lua locul vechii Românii.
Condițiile actuale de viață și idealurile spre care ar trebui să tindă fiecare dintre noi mă îndreptățesc să spun că sunt mândru de ceea ce am votat și în continuare voi vota după conștiință! *
„Alte alianțe, un alt guvern sau tot la fel”
Este greu de imaginat cum se va forma noul Guvern, acum, după ce sprijinul pentru formarea acestuia trebuie făcut în jurul celor care l-au sprijinit pe Președintele României pentru un nou mandat.
Până în prezent s-au arătat interesați UDMR-ul și Grupul parlamentar al minorităților naționale, alături de cei autodeclarați „independenți” și care desigur că vor sprijini noul Guvern, aceasta fiind și menirea lor politică, până când vor redeveni „membri de drept” în diferite partide din cele ce vor forma Guvernul.
Ceea ce este grav însă este că 25% din cei ce lucrează în zona privată au ajuns în șomaj, iar circa 120.000 de firme, la ora actuală, față de cele existente în anul 2008, fie că și-au suspendat activitatea, fie că și-au închis activitatea.
Ceea ce este clar până în prezent este că acea alianță de circa 65%, formată din partide politice de doctrine diferite, are disponibilitatea de a negocia formarea unui nou Guvern. Desigur că sunt multe condiții, iar ceea ce va uni noua alianță va trebui să cuprindă interese de partid puse în slujba interesului general, ceea ce, așa fiind, este greu de închipuit care va fi.
Desigur că liberalii vor avea un cuvânt politic greu de spus în această construcție și înclin să cred că nimic nu este de nenegociat pentru interese comune – interesele de țară.
Grupul parlamentar al minorităților naționale a rămas consecvent hotărârilor de grup, în sensul neimplicării în niciun fel în campania electorală și nici în declarații publice care să poată fi interpretate de comentatorii politici sau de diverse publicații, partizani mai apropiați sau mai puțin apropiați partidelor politice.
Problematica grupului pentru minorități desigur că este diferită de cea a majorităților din Parlament, însă aceasta nu
ne împiedică a avea o aceeași atitudine față de noi și față de celelalte partide politice.
Sperăm cu toții ca după decizia Curții Constituționale să avem guvern și să-l votăm cât mai repede, până la Crăciun. *
„Pactul pentru garantarea libertății de exprimare”
Ca urmare a unui comunicat de presă din data de 18 noiembrie 2009, prezint ca declarație politică ceea ce au semnat 9 din cei 12 candidați la Președinția României, considerându-l deosebit de important, mai ales pentru ceea ce va urma.
Pactul pentru garantarea libertății de exprimare – semnat de 9 din 12 candidați.
Pactul inițiat de 14 organizații de media din toată țara a fost semnat de majoritatea candidaților la Președinția României. Astfel, aceștia și-au asumat principiile și direcțiile de acțiune propuse de Pactul pentru Garantarea Libertății de Exprimare și Creșterea Responsabilității Presei. Au semnat fără obiecțiuni candidații: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu, Sorin Oprescu, Kelemen Hunor, Remus Cernea, Constantin Ninel Potârcă, Ovidiu Cristian Iane, Constantin Rotaru.
Am primit răspuns de la candidatul Eduard Manole, care însă nu și-a exprimat acordul total față de Pact.
Nu am primit niciun răspuns de la candidații George Becali și Corneliu Vadim Tudor.
Salutăm decizia celor nouă candidați de a semna acest document. Ne exprimăm speranța că principiile și direcțiile de acțiune cuprinse în Pact nu vor rămâne simple promisiuni electorale, și candidații le vor susține ca oameni politici, indiferent de rezultatul alegerilor.
Active Watch – Agenția de Monitorizare a Presei, Centrul pentru Jurnalism Independent, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație, Asociația Patronală a Editorilor Locali (APEL), Asociația Jurnaliștilor din România (AJR), Sindicatul Jurnaliștilor Galați, Federația Română a Jurnaliștilor MediaSind, Asociația AltPHel, Uniunea Jurnaliștilor Maghiari din România – Mureș, Liga Jurnaliștilor Sibiu, Asociația Femeilor Jurnaliste din România „Ariadna”, Asociația pentru Protejarea și Promovarea Libertății de Exprimare (APPLE), Asociația Profesioniștilor din Presă – Cluj (APPC), Patronatul Presei din România – ROMEDIA.
Iată textul pactului. Atașat, găsiți răspunsurile candidaților. Pactul pentru garantarea libertății de exprimare și creșterea responsabilității presei:
„Pe durata mandatului meu de Președinte al României, în conformitate cu rolul constituțional al președintelui de a veghea la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice (art. 80 din Constituția României), mă angajez să sprijin dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la informare (art. 30 și 31 din Constituția României), folosind pârghiile legale de care dispun. Astfel, voi sprijini:
– consolidarea aplicării Legii accesului la informațiile de interes public, inclusiv prin garantarea și facilitarea accesului jurnaliștilor și al publicului la datele de la Registrul Comerțului;
– asigurarea transparenței în aplicarea Legii achizițiilor publice, în principal a achiziției de publicitate și produse mass-media din bani publici;
– modificarea legii serviciilor publice de radio și televiziune, în sensul asigurării independenței politice a celor două instituții și al garantării funcționării lor în interes public;
– transpunerea în act normativ a prevederii constituționale privind transparența surselor de finanțare a companiilor de media, inclusiv prin transparența structurilor de proprietate;
– consolidarea legislației pentru prevenirea concentrării excesive a proprietății în mass-media, inclusiv prin măsuri împotriva proprietății încrucișate, pentru a preveni înțelegerile de tip cartel sau abuzul de poziție dominantă;
– sprijinirea industriei de media, prin politici fiscale adecvate, pentru garantarea independenței financiare a instituțiilor de media, așa cum se aplică în majoritatea statelor din Uniunea Europeană;
– eliminarea pedepselor penale pentru delictele de presă;
– semnarea, ca președinte, a Cartei Europene pentru Libertatea Presei (în românește aici http://www.pressfreedom.eu/en/index.phpcharter).
Documentul a fost inițiat de Convenția Organizațiilor de Media www.organizatiimedia.ro”
Nu rămâne decât să verificăm în timp respectarea acestui pact, de care, personal, promit să amintesc de fiecare dată când voi considera că va fi necesar.
*
Pe adresa de e-mail a subsemnatului a fost transmisă următoarea scrisoare de către Asociația Ad Astra, pe care o prezint ca declarație politică.
Asociația Ad Astra a trimis Parlamentului o scrisoare în sprijinul bugetului cercetării și petiția semnată de peste 3.150 de persoane.
Către Parlamentul României
Conform Proiectului de buget pe anul 2009, Guvernul român a alocat cercetării științifice 1.413.146 mii lei, o sumă ce este cu 28% mai mică față de cea alocată în 2008 și reprezintă 0,24% din produsul intern brut (PIB).
Bugetul alocat pentru cercetare Ministerului Educației, Cercetării și Inovării, care distribuie fondurile prin competiție către toate tipurile de instituții de cercetare, prin Autoritatea Națională de Cercetare Științifică (ANCS), este de 1.137.848 mii lei. Din aceștia, conform declarațiilor vicepreședintelui ANCS, aproximativ 260.000 mii lei reprezintă datorii ce ar fi trebuit plătite anul trecut, bugetul alocat efectiv în acest an pentru cercetare prin ANCS este deci în scădere cu 50% față de cel din anul anterior.
Această situație reprezintă o încălcare a angajamentelor Guvernului și ale principalelor partide parlamentare, precum și a legislației în vigoare. Vă solicităm prin această scrisoare sprijinul dumneavoastră pentru creșterea sumei alocate pentru cercetare, de la bugetul de stat, în 2009.
Astfel, prin Pactul național pentru educație, partidele parlamentare s-au angajat să asigure „în perioada 2008–2013, din alocarea bugetară anuală, minimum 6% din PIB pentru educație și minimum 1% pentru cercetare, pentru a așeza sistemele de educație și cercetare pe o temelie financiară solidă, pe durată medie și lungă”. Pactul a fost semnat în 5 martie 2008 de toate partidele parlamentare (PD-L, PSD, PNL, UDMR, PC, Grupul minorităților naționale) prin președinții acestora, inclusiv de către actualul primministru, domnul Emil Boc. De asemenea, Programul de guvernare menționează explicit: „Guvernarea va respecta Pactul național pentru educație și va aplica strategia «Educație și cercetare pentru societatea cunoașterii», elaborată în baza pactului național și asumată de Președinția României și de sindicatele din educație.”
Conform OG nr. 57/2002, aprobată prin Legea nr. 324/2003 (Legea cercetării), articolul 49, cu modificările la zi, „Fondurile alocate anual în bugetul de stat la Capitolul «Cercetare științifică» reprezintă o prioritate a cheltuielilor bugetare” și „Din fonduri publice se alocă sume pentru acțiuni finanțate pe bază de programe, precum și pentru celelalte cheltuieli stabilite în condițiile legii, asigurându-se anual o creștere a alocațiilor bugetare, astfel încât în anul 2010 să se atingă nivelul de 1% din produsul intern brut.” Nu este deci legală o scădere a sumelor alocate pentru cercetare. Trebuie menționat că o versiune anterioară a acestei legi prevedea explicit alocarea a minimum 0,8% din PIB pentru cercetare.
În cadrul negocierilor privind aderarea la Uniunea Europeană, România s-a angajat, prin Documentul de poziție privind capitolul 17 – Știința și cercetarea, să asigure „Realizarea unei finanțări adecvate a sistemului CDTI. Estimarea ANSTI privind nivelul cheltuielilor CD în anul 2007 este de circa 1% din PIB și, respectiv, de circa 150 €/cap locuitor, adică 300.000 €/cercetător.” Suma alocată pentru 2009 reprezintă aproximativ 17 €/cap locuitor și aproximativ 37.000 €/cercetător activ, deci mult sub nivelul asumat pentru anul 2007 în cadrul negocierilor pentru aderare.
De asemenea, Parlamentul European, prin Rezoluția sa din 2005 cu privire la Strategia Lisabona (P6_TA(2005)0069), recomandă tuturor statelor membre să angajeze măsuri pentru investiții în cercetare-dezvoltare de minimum 3% din PIB, din care cel puțin 1% de la bugetul de stat.
Trebuie subliniat că actuala criză economică nu motivează o reducere a investiției în educație și cercetare ci, din contră, investiția în aceste domenii strategice reprezintă o soluție de ieșire din criză. Subfinanțarea educației și cercetării, activități cu impact pe termen mediu și lung, va conduce nu la rezolvarea, ci la adâncirea crizei economice, precum și la îngustarea spectrului de soluții pentru rezolvarea acesteia. Reducerea deliberată a nivelului competențelor în economie prin amputarea actului de formație și prin marginalizarea activităților științifice este ostilă oricărei strategii fiabile de redresare economică. Astfel, Comisia Europeană, în cadrul comunicatului său „From financial crisis to recovery: A European framework for action” din 29 octombrie 2008, recomandă explicit ca măsură anticriză „creșterea investiției în cercetare-dezvoltare, inovare și educație”. SUA și statele europene au inclus deja în programele lor anticriză investiții suplimentare în cercetare și educație. Astfel, Camera Reprezentanților din SUA a votat recent, în cadrul pachetului anticriză, acordarea unor bugete suplimentare de 3,6 miliarde dolari pentru cercetare și 65,2 miliarde dolari pentru educație. În Franța, președintele Nicolas Sarkozy a indicat ca principale direcții pentru pomparea a 175 miliarde euro în viitorii trei ani, în sprijinul relansării economice, „investiții în universități, cercetare și mediul înconjurător”. Marea Britanie a adoptat și ea un plan de creștere continuă, pentru următorii patru ani, a bugetului pentru cercetare. În Germania, bugetul alocat cercetării în 2009 a crescut cu 9% față de cel din anul anterior.
Diminuarea drastică a bugetului cercetării, prevăzută în proiectul de buget elaborat de Guvern, va afecta nu numai posibilitatea de a demara noi proiecte de cercetare, prin competițiile programate pentru 2009 în cadrul Programului Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare (PNCDI) II, ci și
derularea normală a proiectelor în lucru. Consecința cea mai gravă a acestei diminuări a bugetului cercetării va fi însă pierderea resurselor umane din cercetare, ce va distruge practic orice posibilitate de redresare a cercetării românești în viitorii 5-10 ani. Vom asista la inversarea procesului de revenire în țară a cercetătorilor români din diaspora, ce începuse timid în ultimii 2-3 ani, și la un _braindrain_ masiv. Ca urmare a integrării europene, este extrem de simplu pentru un cercetător din România să își găsească de lucru în Uniunea Europeană, având în vedere chiar multiplele oportunități ce apar prin investițiile în cercetare din pachetele anticriză ale țărilor occidentale. Această situație apare în contextul în care România are deja un deficit enorm de cercetători, ca urmare a subfinanțării cercetării din perioada anterioară anului 2005. Țara are nevoie de o creștere de aproximativ 3 ori a numărului cercetătorilor pentru ajungerea la media europeană, iar acest lucru se poate face pe termen scurt numai prin atragerea unei părți semnificative a oamenilor de știință români din străinătate, care devine acum imposibilă. Capitalul uman este cea mai importantă componentă a sistemului de cercetare, iar regenerarea lui se poate face doar în zeci de ani. Dacă construcția unei autostrăzi sau a unei clădiri poate fi întreruptă pentru un an și reluată apoi fără probleme, subfinanțarea cercetării, chiar și pentru un an, are efecte negative, care persistă timp de decade. Practic, reducerea bugetului reprezintă o distrugere premeditată a cercetării din România și deci a competitivității pe termen lung a economiei românești, în beneficiul țărilor occidentale din Uniunea Europeană.
În acest context, vă rugăm să faceți toate demersurile necesare pentru alocarea de la bugetul de stat a cel puțin 0,8% din PIB pentru cercetare pentru anul 2009 și a cel puțin 1% din PIB pentru anul 2010. Marea majoritate a acestor fonduri trebuie alocate prin competiție, conform bunelor practici internaționale, prin programele derulate de ANCS. Alocarea în 2009 a unei sume mai mici decât cea din anul anterior va duce la o distrugere ireversibilă a cercetării din România.
Asociația noastră sprijină, de asemenea, o reformă reală a sistemului de cercetare și învățământ superior din România, care să ducă la un maximum de eficiență a investiției publice în aceste sisteme. Atașăm acestei scrisori o petiție care solicită atât un buget adecvat pentru cercetare, cât și măsuri de reformă ce vizează principalele probleme ale sistemului cercetării din România. Această petiție a fost semnată online de peste 3.150 de persoane, majoritatea cercetători, în condițiile în care în țară există aproximativ 9.000 de cercetători activi. Printre semnatarii scrisorii se găsesc și foști miniștri, foști secretari de stat pentru cercetare, prorectori ai unor universități, directori de institute de cercetare, academicieni, cercetători români de la universități prestigioase cum ar fi Yale, Harvard, Stanford sau MIT. http://www.ad-astra.ro/phare/petitie/semnaturi.php.
Vă trimitem, de asemenea, în continuarea acestei scrisori, și un document cu sugestii de modificări legislative pentru reforma sistemului cercetării, dezvoltării, inovării, susținut de asociația noastră