Dumitru Mihalescul

„La mulți ani, România mea!”

Unirea tuturor românilor într-o Românie Mare a fost, fără îndoială, cel mai important proiect al neamului românesc. Pentru România de care ne bucurăm astăzi, căreia pe 1 decembrie îi vom sărbători frumoasa vârstă de 100 de ani, s-au jertfit generații întregi de români, militari, țărani și politicieni responsabili. La Centenarul Marii Uniri am decis să aduc aminte numai câteva dintre cuvintele rostite de cei cărora le datorăm, în mod fundamental, România de astăzi.

Ferdinand I, Întregitorul neamului românesc: „După Basarabia, după Bucovina, mai lipsea o piatră dintre cele mai scumpe – Ardealul (...) Putem privi cu încredere în viitor, căci temeliile sunt puternice, bazate pe principii democratice (...) ele sunt cimentate prin credința nestrămutată a unui șir întreg de generații, de apostoli ai idealului național (...) Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar și unirea în muncă roditoare, prin strigătul: Trăiască România mare, puternică și unită!”

Ion I. C. Brătianu, prim-ministrul liberal care a dus România nu numai către Unire, ci și către prosperitate: „Vă așteptăm de o mie de ani și ați venit ca să nu ne mai despărțim niciodată. Sunt în viața unui neam clipe de fericire atât de mari, încât ele răscumpără veacuri întregi de suferință. Bucuria noastră nu este bucuria unei singure generații. Ea este sfânta tresărire de bucurie a întregului popor român, care de sute și sute de ani a îndurat suferințele cele mai crude, fără să-și piardă credința neclintită în sosirea acelei zile care ne unește astăzi și care trebuia să vie, care nu se putea să nu vie...”

Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii românești: „În fața asupririlor și nedreptăților, pe cari nu le puteam opri, ne-am retras resemnați la vetrele familiilor și la altarele bisericilor noastre; și acolo am străjuit cu neadormită grijă și am salvat scumpele comori ale sufletului: legea, limba, datinile strămoșești și toată moștenirea ființei noastre etnice de Români. Ceasul deschiderii a sosit. Nu putem și nici n-am avea lipsă să retezăm Carpații, căci ei sunt și trebuie să rămână și în viitor inima Românismului, dar simțesc că astăzi (...) vom deschide larg și pentru totdeauna porțile Carpaților, ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viață românească și ca prin aceasta să ni se înfăptuiască acel vis neîndeplinit, copil al suferinței, de-al cărui dor au adormit și moșii și părinții...”

Înaintașii noștri și-au dorit din tot sufletul o Românie unită și prosperă, o Românie în care românii să trăiască în armonie, fără lipsuri și cu credința în Dumnezeu. Generația de astăzi are obligația de a veghea ca România să devină puternică prin credință, cultură, limbă, tradiții, educație sau prin economie. Să cinstim România nu numai în ziua de 1 decembrie, ci în fiecare zi a vieții noastre, prin faptele noastre și prin ceea ce noi construim pentru țara noastră.