Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·25 noiembrie 2014
Declarații politice · adoptat
Ștefan Alexandru Băișanu
Declarații politice și intervenții ale deputaților:
Discurs
„La mulți ani tuturor românilor, oriunde s-ar afla, de ziua lor și a țării care le aparține!”
Anul acesta, pe 1 decembrie, sărbătorim 96 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, care marchează un moment fundamental al istoriei noastre moderne, și cu această ocazie semnificativă doresc să le urez tuturor românilor un gând bun și „La mulți ani” de ziua țării lor, oriunde s-ar afla!
Să ne reamintim faptul că această importantă dată, și anume cea de 1 decembrie, a fost declarată ca Zi Națională a României în anul 1990, dată la care Marea Adunare de la Alba-Iulia a votat Unirea Transilvaniei cu România, creându-se astfel un singur stat național. Astfel, în conformitate cu Constituția din 1991, art. 12, alin. (2), 1 decembrie este Ziua Națională a României, zi adoptată anterior, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele Ion Iliescu și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990.
Dar cred că este important de menționat că primul pas în acest sens a fost făcut, de fapt, la 21 noiembrie/4 decembrie 1917, când Sfatul Țării din Basarabia a proclamat Republica Democratică Moldovenească, urmat de cel din 24 ianuarie/6 februarie, când s-a adoptat Declarația de independență. Încununarea acestor acțiuni s-a împlinit la 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Țării de la Chișinău, ales prin vot universal, direct, egal și secret, a decis, cu majoritate de voturi, unirea cu România a Republicii Democratice Moldovenești.
Apoi, Comitetul Executiv al Consiliului Național din Bucovina a convocat un congres general al Bucovinei pe 15/28 noiembrie 1918, în Palatul Metropolitan din Cernăuți.
Președintele congresului, Iancu Flondor, a dat citire moțiunii în care se afirma că Bucovina este parte organică a Moldovei. Congresul general al Bucovinei a hotărât, în numele suveranității naționale, unirea necondiționată a Bucovinei în vechile ei hotare cu Regatul României. În zilele când românii din Bucovina au rostit hotărârea de unire cu România, în Transilvania s-a pregătit ultimul act al marii epopei naționale.
Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1.228 de delegați și susținută de 100.000 de persoane, a adoptat o rezoluție care consfințește unirea tuturor românilor din Transilvania și Banat cu România. La 1 decembrie 1918, Vasile Goldiș a citit rezoluția Unirii: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.”
Legea unirii a fost ratificată prin Decretul-lege nr. 3.631 din 11 decembrie de către Regele Ferdinand, fiind votată de Adunarea Deputaților în ședința din 29 decembrie 1919, în unanimitate.