Dorel Covaci

„La răstimpuri, Guvernul PDL mai aruncă câte o ulcică cu smoală clocotită în cazanul în care ne fierbe pe toți”

Gândindu-mă la situația în care de bunăvoie s-au poziționat guvernanții, îmi vine în minte scenariul în care un pribeag în deșert, rămas fără apă, despică cocoașa cămilei, care l-a purtat cu credință peste nisipurile pustii, în căutarea fluidului vital. Cu mintea rătăcită și fără o urmă de strategie, nu realizează că, de fapt, în cocoașă nu se află altceva decât grăsime, iar prin acest gest își reduce la aproape zero

șansele de a mai ajunge vreodată viu la oaza salvatoare. Trimiterea parabolei spre propriul nostru spațiu geofizic și context politic este evidentă.

Cu punga golită, cu datorii peste măsură, într-adevăr opțiunile nu par a fi numeroase, iar impactul este copleșitor, chiar și la scară mică, la nivelul unui om de rând, fără prea multe responsabilități care îl trag de mânecă. Cu atât mai mult, aceste spaime ar trebui să apese asupra celor care au luat în propriile mâini destinele unei țări și au eșuat lamentabil.

Dacă ar fi să îi suspectăm a fi intrați într-un con de panică, care le tulbură dreapta judecată și îi constrânge să comită în lanț fapte reprobabile, să își asume măsuri și decizii primitive, ilogice, care distrug vieți, destine și ne aruncă înapoi, într-un alt secol al civilizației, poate ar mai avea circumstanțe atenuante. Mi-e totuși greu să le găsesc scuze unor indivizi care au dovedit nepăsare, egoism și cruzime față de cei care i-au așezat în pozițiile de putere de care abuzează încă din momentul în care au luat pâinea și cuțitul în mână.

Totuși, acceptând scuza blocajului psihic care i-a surprins cu degetul apăsat pe butonul mitralierei îndreptate înspre România, putem, poate, explica gestul Guvernului, care pune un semn de egalitate între reformarea statului și sugrumarea unor categorii sociale și profesionale sau amputarea instituțiilor publice, care au făcut posibilă dezvoltarea istorică a numeroase așezări și comunități?

Spitalele, judecătoriile, școlile, pe care puterea dorește să le suprime într-un așa-zis gest de economisire, sunt interconectate cu celelalte instituții ale statului, în rețele locale, județene, regionale, naționale și chiar internaționale, care generează un standard de viață decent al cetățeanului secolului al XXI-lea, iar inexistența lor ne-ar arunca cu zeci și zeci de ani în urmă pe scara progresului. În plus, există multiple cazuri de familii în care impactul restructurării este dublu, soții fiind angajați ai unor instituții vizate, diferite însă, și având obligația de a-și urma calea profesională, fiecare în altă direcție, iscându-se în aceste cazuri adevărate drame familiale.

Fără un studiu de impact și un cost de oportunitate, toate aceste „idei” ale guvernării portocalii se vor însuma șirului de dezastre de care s-au făcut responsabili încă de la propășirea în fruntea țării.