Florian Marian Săniuță

„La stânga-mprejur, domnule Boc!”

Ne aducem aminte de militarii români doar atunci când ne este greu și avem nevoie de ajutorul lor sau, din când în când, la momentele festive ocazionate de sărbătorile țării, când uniformele și pasul cadențat pe ritmuri de fanfară ne fac să ne ștergem discret câte o lacrimă de emoție apărută în colțul ochilor.

Dar oare acești oameni, oameni ca și noi, de altfel, nu au nevoie de sprijin și în afara momentelor când sunt legați de jurământ sub faldurile tricolore?

Răspunsul ar trebui să fie unul singur: DA.

Ei bine, acum este un astfel de moment pentru că decizia Cabinetului Boc de a „maltrata” întregul sistem de pensii militare sub imperiul devizei populiste „fără privilegii” creează o stare fără precedent: pensionarii și veteranii Armatei Române să meargă la cerșit pentru a-și putea întreține familiile, iar gradele militare obținute într-o viață, deloc ușoară, să devină o amintire dureroasă.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, „Gradul militar este un drept al titularului și reprezintă recunoașterea în plan social a calității de cadru militar. Gradele de ofițer, maistru militar și subofițer nu se pot pierde decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege”.

Practic, cei care au ales să îmbrace haina militară sunt depozitarii pe viață ai dreptului de a li se onora în același timp și numele și gradul avut, este recunoașterea socială a meritelor lor, dar și respectarea principiului de bază al oricărei armate din lume: principiul ierarhiei.

De altfel, nu există o altă profesie, cu excepția celei militare, în care să rămâi la dispoziția unității și după încheierea activității. De aceea, cadrele militare trec mai întâi în rezervă și abia apoi, mult mai târziu, în retragere.

Prin măsura aberantă de reducere a pensiilor de peste 3.000 de lei, conform doar spuselor primului-ministru, pentru că ministrul apărării afirmă altceva, se încalcă în mod grosolan principiul ierarhiei militare: cum pot avea doi oameni ce au deținut grade și responsabilități diferite aceeași pensie?

Pentru că aici se ajunge dacă se vor reduce pensiile, și așa puține, ale celor ce au condus pe diferite eșaloane Armata Română?

Cum va mai putea fi utilizată această resursă umană în caz de nevoie, fie în timp de pace, fie în timp de conflict armat?

Este limpede că primul-ministru se comportă ca un conducător de oaste „à la Nero”.

Iată ce scria în ziarul „Adevărul” din 24 mai 1934 generalul Alexe Anastasiu pe problema pensiilor militare:

„Înainte vreme trecerea la pensie și situațiunea de pensionar nu erau privite de militari cu amărâtă decepțiune decât doar sub raportul vârstei. Cuantumul pensiei, de exemplu, față de solda gradului din activitate, prezintă o diferență foarte mică, iar ca tratament moral regimul respectă riguros principiile erarhiei, întrucât nici un militar activ nu primea o soldă mai mare decât pensia unui grad superior.