Nicolae Păun

La un sfert de secol după schimbarea democratică din 1989, continuăm, din păcate, să ne confruntăm, pentru cetățenii români de etnie romă, cu marginalizarea acestora, combinată cu discriminare, situații de natură a afecta fundamental drepturile lor constituționale, realități cu care nu pot însă să fiu de acord! Una din cauzele acestei situații – care a căpătat o amploare europeană, în urma emigrării acestor concetățeni în țări membre ale Uniunii Europene – este și vidul legislativ în materie de garantare a drepturilor lor printr-o lege-cadru.

După cum se cunoaște, forma inițială a Proiectului de lege privind statutul minorităților naționale din România (PL-x 502/2005) a împlinit, în iunie 2014, nouă ani, datând din timpul Cabinetului Tăriceanu! Credem că acest proiect de lege a bătut toate recordurile de durată pentru o lege în Parlamentul postdecembrist al României. Din punct de vedere procedural, proiectul de lege se află retrimis pentru raport suplimentar la Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale încă de acum doi ani!

Cu toate acestea, nici coaliția de guvernare, nici opoziția – care în legislatura trecută a susținut proiectul de lege – nu au dat dovadă de voința politică necesară pentru a depăși impasul în adoptarea acestei legi considerate „delicate”, deși liderii partidelor politice parlamentare sunt de acord, în principiu, că trebuie să existe o astfel de lege-cadru pentru minorități.

Pe fondul acestei tergiversări de aproape un deceniu(!), este totuși îmbucurător că Guvernul actual acordă atenția cuvenită acestei priorități legislative, adoptarea proiectului amintit fiind asumată în Programul de guvernare actual al Cabinetului Ponta. Din nefericire, deși Guvernul – prin lista priorităților legislative trimisă la începutul acestei sesiuni – a dat ca termen-limită luna decembrie, nu a venit și cu un nou proiect, îmbunătățit și adecvat momentului politic actual.

Trebuie să evidențiez, în acest context, că nici forma inițială din 2005 a proiectului, care fusese respinsă de Senat, nici forma mai recentă, discutată, în iunie 2011, în cadrul

Grupului parlamentar al minorităților naționale cu reprezentanți ai Guvernului, nu mai corespund, nici la nivelul conținutului, nici la nivelul tehnicii legislative.

În decursul timpului, personal am făcut numeroase demersuri pe lângă Biroul permanent al Camerei Deputaților pentru deblocarea dezbaterilor și promovarea proiectului de lege, soldate, printre altele, cu modificarea numărului comisiilor sesizate pentru raport, de la trei comisii în 2008 – ceea ce îngreuna foarte mult dezbaterile – la numai o singură comisie, cea pe care o prezidez eu.

În opinia mea, la momentul actual, deși o astfel de lege este mai mult decât necesară, dată fiind vechimea proiectului de lege, consider că prevederile din forma actuală hibrid sunt total depășite și nu mai corespund realităților social-politice din România. Ca dovadă, chiar și Strategia pentru îmbunătățirea situației romilor – care a fost reformulată mai recent, în 2011, fără a se ajunge la o formă finală – este acum inadecvată situației minorității rome la momentul actual, având în vedere tratarea problemei romilor la nivel european dintr-o nouă perspectivă, în urma summiturilor europene pe această temă, ultimul având loc chiar în aprilie 2014, și a adoptării de către statele membre ale UE a primului instrument juridic privind integrarea romilor, Recomandarea Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre, prin care statele UE se angajează să accelereze integrarea economică și socială a comunităților rome.