Monitorul Oficial·Partea II·Senatul·28 octombrie 2009
procedural · adoptat tacit
Paul Ichim
Aprobarea ordinii de zi și a programului de lucru
Discurs
La vremea când s-a discutat în Comisia pentru sănătate publică a venit, din partea Ministerului Sănătății, domnul secretar de stat Nechita, n-a fost domnul secretar de stat Irimie.
Mă surprinde că dânsul a susținut două puncte care veneau un pic în divergență cu doamna senator Ecaterina Andronescu, apropo de eliberarea diplomelor și urmărirea lor de către universități.
Țin să vă spun că până și Colegiul Medicilor, reprezentat de prof. Astărăstoae, a insistat și pentru durata de pregătire și că ar trebui amendat și prins acest lucru în programul de învățământ.
Am aici o observație – la care poate nu e nevoie de plen –, vreau să vă spun că, la ora actuală, se face rezidențiatul într-un număr prea mare de ani și poate să fie făcut și în 15 ani. Dacă nu se ocupă nimeni de rezidenți, ceea ce se întâmplă în multe din centrele universitare, că-l fac 10 sau 15 ani, nu sunt specialiști. Pe vremuri, făceam specialitățile între 3 și 5 ani și erau profesorii altfel aplecați asupra rezidenților. Vreau să vă spun, ca practician, am întâlnit rezidenți de an IV sau V care nu se descurcau în plaga operatorie făcută în clinică universitară adevărată.
Problema pleacă și de la ce vrea să facă omul și de la pregătirea acordată de către profesori în aceste centre universitare.
Dați-mi voie să-i răspund ceva domnului Frunda György, adică să-i aduc o informație, nu să-i răspund, că nu m-a întrebat.
E un paradox. Pe vremea comunismului, aveau totuși grijă de rezidenți și chiar de stagiari, le asigurau măcar minimum de confort, adică le asigurau o locuință, situație care, la ora actuală, nu se mai regăsește la rezidenți. Am avut o discuție cu profesorul Astărăstoae cu ocazia acestei ordonanțe și am convenit ca autoritățile locale să fie obligate prin lege să le asigure măcar locuință, știindu-se faptul, chiar prin legea aceasta cu salarizarea, că nivelul de salarizare al medicilor rezidenți este mult, mult sub ceea ce cheltuiesc ei cu învățământul. Țin să vă spun că un tratat de medicină costă 4-5 milioane, iar ei își fac atunci biblioteca. Deci nici nu-i plătim, nici nu-i găzduim, treabă care pe vremea lui Ceaușescu se făcea. Acesta este un paradox, iar noi ne mirăm de ce nu ne rămân rezidenții în țară.
Vă mulțumesc.
Ca să definitivez...
Domnule președinte, vă rog să mă scuzați. Cred că nu e rea propunerea doamnei senator Andronescu, dar cu un raport rapid, într-o săptămână.
Mulțumesc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.